Suferința sau durerea emoțională: Trăiesc o pierdere? Cum de mă simt în doliu?

Pierderea reprezintă orice eveniment acut sau prelungit care perturbă echilibrul psiho-emoțional al unei persoane, afectând semnificativ identitatea, siguranța, sănătatea și relațiile persoanei.

De la evenimentul nașterii (pierderea vieții familiare și confortabile din mediul intrauterin), pierderea iluziei firești a atotputerniciei noastre (depășirea narcisismului infantil), numeroasele limite care ne îngrădesc (protectiv) impulsurile firești imaturității, până la vârsta adolescenței (când pierdem treptat copilăria pentru a întâmpina vârstă adultă), trăim recurent sentimentul pierderii și doliului.

Însă, atunci când aceste evenimente firești de pierdere sunt trăite cu dificultate, cu un permanent sentiment de copleșire sau baricadare interioară (reprimare, negare), nu reușim să integrăm experiența doliului și nu ajungem să o acceptăm: rămânem blocați poate în furie, poate în vinovăție, poate în tristețe, și uneori chiar în negare dezvoltând simptome specifice psihopatologiei.

Ceea ce complică ecuația doliului și pierderilor ne-procesate emoțional este faptul că cel mai adesea aceste evenimente firești ale etapelor de maturizare sunt dublate de evenimente marcante provenite din mediul familial (neglijență emoțională, abuz emoțional, fizic, sexual, adicții, violență domestică), cât și din contexte sociale aleatorii (bullying, excludere socială, discriminare, sărăcie, accidente, decese neașteptate).

Așadar, modul în care răspundem emoțional la pierderile sau doliul trăite la vârstă adultă implică și procesarea emoțională a suferinței din trecut.

Doar astfel este înțeleasă în profunzime durerea emoțională și fiecare persoană are oportunitatea de a deveni mai rezilientă în viitoarele situații dificile:

Totuși, există pierderi și suferințe de-a lungul vieții pentru care nu ne poate pregăti nimeni și nimic: una dintre acestea este pierderea unui copil sau decesul copilului înaintea părintelui – experiență care încalcă legile firești ale vieții și tulbură fiecare generație a familiei. Alte pierderi pe care le putem resimți la o intensitate copleșitoare sunt pierderea partenerului, precum și pierderea părinților la o vârstă fragedă. Dincolo de pierderile generate de decese, în egală măsură ne putem simți destabilizați de pierderea siguranței financiare, a sănătății sau apartenenței într-o comunitate – fiecare persoană resimțind diferit aceste pierderi.

Deși mai cunoscut nouă este termenul de ‘stres post-traumatic’ (reacția noastră la un eveniment dificil), acesta nu este unicul mod de a răspunde la aversități: firescul, naturalul în etapele dezvoltării omului, îl reprezintă creșterea post-traumatică (de care vă spuneam în începutul acestui articol), acea creștere treptată sau dezvoltare personală în urma confruntării cu dificultățile vieții.

Astfel, sentimentul pierderii sau doliului poate apărea ca urmare a unor schimbări majore în viață care ne obligă să regândim cine suntem și cum ne raportăm la lume. În astfel de situații, individul poate simți că nu mai este conectat la valorile și credințele sale fundamentale, ceea ce duce la o criză de identitate.

Aceste pierderi pot fi declanșate de evenimente precum schimbarea locului de muncă, mutarea într-o altă țară, încheierea unei relații importante sau chiar pierderea unei persoane dragi. În astfel de momente, ne putem simți dezorientați și nesiguri, căutând să ne reconstruim identitatea și să găsim un nou sens.

Este esențial să ne acordăm timp pentru reflecție și auto-explorare, să ne înconjurăm de sprijinul celor dragi și să căutăm activități care ne aduc bucurie și împlinire. În acest proces, putem descoperi noi fațete ale personalității noastre și oportunități de creștere personală. Transformarea unei pierderi identitare într-o experiență de învățare ne poate ajuta să ne regăsim echilibrul și să ne redefinim calea în viață.

În urma experienței practice din cabinetul de psihoterapie, pentru a ușura înțelegerea doliului, am listat 17 pierderi sau schimbări generatoare de doliu sau durere emoțională, printre care pierderi relaționale, profesionale, ale sănătății, spațiului și persoanelor dragi:

• 1. Pierderea sinelui autentic prin Micro-traumele din dezvoltare copilului sau Trauma de atașament asociată cu renunțarea la sinele autentic pentru a supraviețui abuzului sau neglijenței parentale.

Micro-traumele repetitive pot avea un impact profund asupra dezvoltării emoționale și psihologice a unei persoane. Acestea pot apărea din experiențe repetate de respingere, neglijare sau lipsă de afecțiune în relațiile apropiate, mai ales în copilărie. Deși adesea trecute cu vederea, aceste traume subtile pot contribui la formarea unor tipare negative de comportament și la dificultăți în stabilirea unor relații sănătoase în viața adultă. Este important să recunoaștem și să abordăm aceste răni emoționale pentru a promova vindecarea și creșterea personală. Terapiile psihologice și sprijinul din partea celor dragi pot juca un rol esențial în acest proces de recuperare și reîntregire identitară.

Micro-traumele pot apărea în relațiile interpersonale, în special în copilărie, când nevoile emoționale fundamentale nu sunt îndeplinite. Aceste experiențe pot lăsa urme adânci în psihicul individului, afectându-i modul în care percepe și gestionează relațiile ulterioare. Chiar și momentele aparent neînsemnate de neglijare sau respingere pot contribui la sentimentul de insecuritate și anxietate, formând tipare de comportament care persistă în viața adultă. Vindecarea acestor răni emoționale necesită adesea un proces de autocunoaștere și terapie, unde acceptarea și reconectarea cu sinele autentic devin esențiale.

• 2. Pierderea identității de sine, a identității feminine sau/și a identității bazate pe imaginea corporală asociate cu Maternitatea

Maternitatea poate aduce cu sine o schimbare profundă în percepția identității personale, mai ales când vine vorba de rolurile și responsabilitățile noi care apar odată cu nașterea unui copil. Este un proces complex, care poate declanșa atât sentimente de împlinire și bucurie, cât și provocări emoționale sau micro-traume legate de atașament. În această perioadă, este esențial să fie oferit sprijin și înțelegere, asigurând un mediu sigur în care noua mamă să-și poată explora și redefini identitatea fără presiuni sau așteptări nerealiste.

Maternitatea aduce cu sine o multitudine de transformări profunde pentru o femeie, atât la nivel fizic, cât și emoțional. În timp ce bucuria de a aduce pe lume o nouă viață este imensă, procesul de adaptare la noile responsabilități și schimbări poate fi copleșitor. Femeile se pot confrunta cu pierderea unui anumit aspect al identității lor anterioare, deoarece rolul de mamă devine predominant. Este esențial să recunoaștem și să sprijinim aceste transformări, asigurându-ne că femeile primesc sprijinul necesar pentru a-și păstra simțul identității, explorând modalități de a integra noul rol în viața lor într-un mod care să le îmbogățească și să le împlinească.

• 3. Pierderea integrității corporale sau afectarea ei în urma unui Accident sau Traumă-șoc

Pierderea integrității corporale (leziuni fizice, răni sau arsuri care afectează înfățișarea persoanei, amputarea unui membru) poate conduce la un sentiment profund de pierdere și vulnerabilitate. Această experiență poate declanșa o criză identitară, în care individul încearcă să-și regăsească locul și sensul propriu în lume. Este un proces complex, ce adesea necesită timp și sprijin pentru a putea integra noile realități fizice și emoționale. În astfel de momente, este esențial ca persoana să aibă acces la resurse de suport, fie că este vorba de familie, prieteni sau profesioniști specializați, pentru a putea naviga cu succes prin provocările pe care le întâmpină.

• 4. Pierderea siguranței printr-o Traumă-șoc, în urma unui accident sau abuz (emoțional, fizic, sexual), hărțuire, tâlhărie, înșelăciune sau/și intervenție medicală traumatică ce tulbură starea de siguranță pe termen lung (tulburare de stres post-traumatic)

Fiecare dintre aceste experiențe poate provoca o pierdere profundă a siguranței personale și emoționale. În fața unui astfel de impact, este esențial să ne concentrăm pe vindecare și reconstrucție. Procesul poate să includă sprijin psihologic, construirea unei rețele de suport și găsirea unor noi modalități de a recâștiga controlul asupra propriei vieți. De asemenea, este important să abordăm aceste traume cu empatie și înțelegere, recunoscând că fiecare persoană are propriul său ritm și propriile sale nevoi în drumul spre recuperare.

O formă de tratament psihologic eficient, pe care o puteți accesa din 2025 și în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie – Ioana Neacșu, este Terapia EMDR care presupune reprocesarea amintirilor traumatice (puteți consulta secțiunea Servicii și Tarife pentru detalii privind Pachetul redus Terapie EMDR, valabil în 2025).

• 5. Pierderea sănătății prin Boli cronice care modifică percepția asupra sinelui în urma tratamentului de lungă durată și limitările impuse ca protecție a stării de sănătate

O afecțiune cronică poate fi extrem de dificilă, afectând profund calitatea vieții și sentimentul de sine al unei persoane. Aceste condiții pot aduce provocări zilnice, de la limitări fizice până la impactul asupra sănătății mentale. Gestionarea unei boli cronice necesită adesea o schimbare semnificativă a stilului de viață, implicând adaptări continue pentru a menține un echilibru și a evita agravarea simptomelor. Sprijinul din partea familiei, prietenilor și profesioniștilor din domeniul sănătății este esențial pentru a ajuta persoanele afectate să găsească resursele necesare și să-și păstreze, pe cât posibil, o viață activă și împlinită.

Diagnosticul poate duce la o transformare profundă a percepției de sine. Aceste afecțiuni nu afectează doar corpul, ci și spiritul, forțând individul să își reevalueze prioritățile și să își redefinească identitatea personală. În fața unor astfel de provocări, este esențială găsirea unui echilibru între acceptarea noilor limitări și menținerea speranței pentru o viață împlinită. Sprijinul emoțional, fie din partea familiei, fie din partea comunității, joacă un rol crucial în procesul de adaptare și recuperare, oferind resurse valoroase pentru a face față dificultăților și pentru a redescoperi sensul și bucuria în fiecare zi.

• 6. Îmbolnăvirea acută sau cronică a unui membru al familiei ce afectează stabilitatea emoțională, socială și financiară a familiei

Îngrijirea unei persoane dragi poate aduce o serie de provocări emoționale și logistice. În astfel de momente, familia trebuie să se unească pentru a oferi sprijin și a lua deciziile necesare pentru îngrijirea bolnavului. Este esențial să se păstreze o comunicare deschisă și sinceră, să se împartă responsabilitățile și să se caute ajutor extern, dacă este nevoie. În același timp, este important să se acorde atenție și nevoilor proprii, pentru a evita epuizarea. Solidaritatea și empatia pot transforma această experiență dificilă într-o oportunitate de a întări legăturile de familie și de a crește împreună în fața adversității.

• 7. Pierderea sau schimbarea locului prin mutare/ schimbarea locuinței sau locului/ Emigrarea, schimbarea culturii și limbii vorbite.

Mutarea poate aduce cu sine provocări emoționale și adaptative semnificative. Procesul de a lăsa în urmă un loc familiar, fie că este vorba de casa copilăriei sau de o comunitate în care te-ai simțit integrat, poate genera sentimente de dor, nostalgie și incertitudine. Emigrarea, în special, vine cu un set unic de dificultăți, cum ar fi acomodarea la o nouă cultură, învățarea unei noi limbi și stabilirea unor noi relații sociale. Aceste schimbări pot provoca stres, dar și oportunități de creștere personală și descoperire de sine. Este important ca în astfel de momente să căutăm sprijin emoțional și să ne deschidem către noi experiențe, păstrând în același timp legătura cu rădăcinile noastre pentru a ne menține un echilibru interior.

• 8. Pierderea locului de muncă, Concedierea, disponibilizarea, pensionarea sau schimbarea (forțată a) locului de muncă ce conduce la pierderea siguranței financiare, ocupaționale și profesionale cu ecouri în viața personală, familială și relațională

Pierderea locului de muncă poate aduce cu sine un amestec de emoții și provocări. În timp ce pensionarea poate fi văzută ca o oportunitate de a explora noi pasiuni și de a petrece mai mult timp cu cei dragi, concedierea poate cauza îngrijorări legate de securitatea financiară și de identitatea personală. Este important să abordăm aceste schimbări cu deschidere și încredere, căutând sprijin din partea familiei, prietenilor sau a unui consilier, pentru a naviga cu succes prin acest capitol al vieții.

Transformarea acestor momente de tranziție în oportunități de creștere personală poate aduce o nouă perspectivă asupra viitorului.

• 9. Pierderile sau lipsurile financiare, sărăcia sau lipsa locului de muncă pe o perioadă îndelungată de timp, experimentate în copilărie sau la maturitate

Lipsurile materiale pot duce la o serie de dificultăți emoționale și psihologice pe termen lung. Copiii care cresc în condiții de sărăcie pot experimenta o lipsă de resurse esențiale, cum ar fi educația de calitate, îngrijirea medicală adecvată și o alimentație corespunzătoare. Acești factori pot contribui la un sentiment de insecuritate și anxietate, afectându-le dezvoltarea și capacitatea de a-și atinge potențialul maxim.

Pe de altă parte, lipsa unui loc de muncă stabil pentru adulți poate genera stres și incertitudine, afectând nu doar individul, ci și întreaga familie. Problemele financiare pot duce la tensiuni în relațiile interpersonale și pot amplifica sentimentele de neputință și devalorizare. Este esențial să se acorde sprijin și resurse comunităților afectate de aceste probleme, pentru a le oferi șansa de a depăși obstacolele și de a construi un viitor mai sigur și mai prosper.

În acest sens, puteți accesa în 2025 ședințe de sprijin psihologic cu un tarif redus în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie – Ioana Neacșu (afișate în secțiunea Servicii și Tarife).

• 10. Pierderea unei relații prin Despărțire, separare sau divorț ca încheiere definitivă a unei relații de cuplu fie ea o relație fericită, fie o relație toxică

Ruperea sau destrămarea unei relații sunt momente care pot aduce cu sine provocări emoționale și schimbări semnificative în viața unei persoane. Aceste situații necesită adesea adaptare și timp pentru a procesa și a depăși durerea sau stresul asociat. Este important să ne acordăm timp pentru vindecare și să căutăm sprijin din partea celor apropiați sau a profesioniștilor în domeniul sănătății mintale, pentru a putea naviga cu succes prin aceste perioade dificile. Restructurarea vieții și redescoperirea sinelui pot deveni, în timp, oportunități de creștere personală și de regăsire a fericirii.

• 11. Pierderea sau ruperea unei relații de prietenie sau unei relații cu un membru al familiei

Pierderea unei prietenii poate fi un moment extrem de dureros și dificil de gestionat. Prieteniile, în special cele de lungă durată, devin adesea o parte integrantă a vieții noastre, oferind sprijin emoțional, râsete și amintiri de neuitat. Atunci când o astfel de relație se destramă, poate lăsa în urmă un sentiment de pierdere și goliciune. Este important să abordăm această situație cu grijă și compasiune, atât față de noi înșine, cât și față de cealaltă persoană implicată. Comunicarea sinceră și deschisă poate ajuta la clarificarea motivelor care au condus la ruptură, permițându-ne să găsim pace și înțelegere în mijlocul durerii.

De asemenea, poate fi un timp potrivit pentru reflecție personală și creștere, învățând lecții valoroase despre relații și despre noi înșine. În cele din urmă, vindecarea vine treptat, iar noi conexiuni și experiențe pot reface țesătura socială, aducând cu ele noi oportunități de bucurie și împlinire.

• 12. Pierderea încrederii în urma trădării sau infidelității în relația de cuplu

Infidelitatea poate lăsa urme adânci în sufletul unei persoane, afectându-i încrederea și percepția asupra relațiilor interumane. Aceste experiențe pot declanșa un val de emoții complexe, cum ar fi furia, tristețea și confuzia. În fața unei astfel de trădări, este esențial să-ți acorzi timp pentru a procesa ceea ce s-a întâmplat.

Discuțiile cu un consilier sau terapeut pot fi de mare ajutor în gestionarea emoțiilor și în reconstruirea încrederii în sine și în ceilalți. Sentimentele de nesiguranță și vulnerabilitate pot deveni copleșitoare, iar procesul de vindecare necesită timp și răbdare. Este important să recunoaștem și să înțelegem impactul emoțional pe care astfel de evenimente îl pot avea, oferind sprijin și empatie celor care trec prin astfel de experiențe dureroase. În cele din urmă, regăsirea echilibrului și reconstruirea încrederii sunt posibile, cu ajutorul unei rețele de suport solidă și a unei explorări interioare sincere.

• 13. Pierderea sau decesul partenerului de viață, soț sau soție.

Pierderea partenerului poate lăsa un gol imens în viața cuiva, aducând cu sine un amestec de emoții copleșitoare. Este o durere care poate părea insuportabilă, deoarece partenerul reprezenta nu doar un companion de viață, ci și un confident, un sprijin emoțional și un suflet pereche. Procesul de doliu poate fi lung și dificil, necesitând timp, răbdare și, uneori, sprijin din partea celor apropiați sau a unui consilier. În astfel de momente, este esențial să ne amintim momentele frumoase petrecute împreună și să ne permitem să simțim toate emoțiile care vin cu pierderea, fiind blânzi cu noi înșine în timp ce navigăm prin acest capitol dureros al vieții.

• 14. Pierderea sau decesul părinților, bunicilor sau a altor membrii ai familiei față de care ești atașat sau care îți ofereau sprijin.

Moartea părinților și bunicilor poate fi una dintre cele mai dificile experiențe pe care le putem trăi. Fiecare relație este unică și, prin urmare, fiecare pierdere este resimțită în mod diferit. Durerea este un proces complex și adesea imprevizibil, care poate aduce cu sine o gamă largă de emoții, de la tristețe profundă și șoc, până la furie și vinovăție. Este important să ne permitem să simțim aceste emoții și să căutăm sprijin atunci când avem nevoie. Vorbind cu prieteni de încredere, cu membrii familiei sau cu un consilier poate ajuta în procesul de vindecare. Amintirile frumoase și iubirea pe care le-am împărtășit cu cei care nu mai sunt pot oferi, de asemenea, mângâiere și pot menține vie legătura noastră cu ei.

• 15. Pierderea unui copil sau pierderea unei sarcini – pierdere a cărei dureri adesea nu este recunoscută social: pierderea poveștii personale a maternității și necesitatea rescrierii ei prin procesarea doliului.

Pierderea unui copil este una dintre cele mai profunde și dureroase experiențe pe care le poate trăi un părinte. Durerea și suferința resimțite sunt adesea copleșitoare, iar procesul de doliu poate părea interminabil. Fiecare moment, fiecare amintire și fiecare speranță devin un memento al ceea ce ar fi putut fi. Este crucial ca cei afectați să primească sprijin și înțelegere din partea celor dragi și a comunității, pentru a putea începe procesul de vindecare și a găsi, în timp, o cale de a trăi cu această pierdere. Este important să ne amintim că fiecare persoană își trăiește doliul în propriul său ritm și că nu există un mod “corect” de a suferi. Empatia, răbdarea și înțelegerea sunt cruciale pentru a ajuta pe cineva să traverseze această perioadă dificilă.

• 16. Pierderea sau decesul unui prieten, coleg sau mentor care contribuiau la rețeaua de suport social și emoțional

Moartea unei persoane la care ținem sau pe care o admirăm poate lăsa un gol imens în sufletul nostru. Prietenii și mentorii sunt adesea cei care ne oferă sprijin necondiționat, sfaturi valoroase și încurajări în momentele dificile. Pierderea lor ne poate face să simțim un amestec de tristețe, nostalgie și recunoștință pentru toate momentele frumoase petrecute împreună. Este important să ne luăm timp pentru a ne aminti de impactul pozitiv pe care l-au avut asupra vieții noastre și să păstrăm în inimă amintirile prețioase. În același timp, putem găsi alinare și putere în comunitatea pe care am construit-o și în legăturile cu ceilalți oameni dragi din viața noastră.

• 17. Pierderea sau decesul unui animal de companie (cățel, pisică, iepure, arici sau alt animăluț) față de care ești atașat și îl considerai membru al familiei tale.

Moartea animalului tău de companie poate fi la fel de dureros ca pierderea oricărei alte ființe dragi. Animalele de companie nu sunt doar simple prezențe în viețile noastre; ele devin membri ai familiei, oferindu-ne iubire necondiționată, confort și companie. Pierderea lor lasă un gol imens și poate declanșa un proces de doliu profund. Este important să ne permitem să simțim și să exprimăm durerea, să ne amintim momentele frumoase petrecute împreună și să căutăm sprijinul celor care înțeleg legătura specială pe care am avut-o cu prietenul nostru necuvântător.

Așadar, fie că este vorba de locul de muncă, relații personale sau sănătate, pierderile pot aduce cu sine un val de incertitudine și emoții complexe. Această schimbare poate provoca anxietate, dar poate fi și un catalizator pentru creștere personală și adaptare. În astfel de momente, este important să căutăm sprijinul celor dragi și să ne reamintim resursele interioare pe care le avem. Fiecare provocare poate deveni o oportunitate de a descoperi noi aspecte ale vieții și ale sinelui, ajutându-ne să ne reinventăm și să ne construim un nou echilibru.

Dacă acest articol ți-a trezit emoții puternice și ai regăsit experiențe pe care și tu le-ai trăit cu multă suferință, ar fi bine să iei în considerare începerea unui travaliu de doliu.

Travaliul de doliu, tradus simplu ca “muncă pentru doliu”, implică procesarea emoțională a experiențelor dureroase care poate au fost ‘ascunse sub preș’ pentru o perioadă îndelungată, dar care continuă să te fragilizeze emoțional în fața viitoarelor situații dificile de viață: căci cine dintre noi este ocolit în viață de toate necazurilor specifice condiției umane?

Oricare ar fi momentul potrivit pentru ca tu să cauți sprijin în a-ți ‘primeni’ durerea așa cum se cuvine, respectă-ți ritmul personal al vindecării și alege un profesionist care să te însoțească cu blândețe în călătoria creșterii tale personale.

Practic psihoterapia în-ritmul-tău-psihologic și cred cu tărie că, primind sprijinul emoțional de care ai nevoie, și tu și fiecare dintre noi își poate trăi viața cu mai multă seninătate și împăcare.

Cu drag, Psihoterapeut Ioana Neacșu 🌱