Mi-am dat seama recent că ultimele seriale care mi-au plăcut mult, mult au fost toate …distopice.
…O lume distopică pornește întotdeauna de la un ideal în care mai multe persoane cred că schimbarea va crea o lume utopică, perfectă, de paradis. Distopia e tocmai cum se poate mai rău.
Romane celebre, distopice, pe care le-am citit cu mult timp în urmă sunt “O mie nouă sute optzeci și patru” a lui George Orwell și “Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley.
De data aceasta vă recomand 3 seriale preferate, în care lumea o ia razna și personajele evoluează psihologic încât să reziste și să lupte împotriva schimbării nocive:
❤️Severance (2022): O echipă de colegi într-o corporație aleg să își separe complet viața personală de viața de la locul de muncă printr-o procedură medicală. Atunci când urcă în liftul care îi duce la birou devin alte persoane, își pierd amintirile și personalitatea, își amintesc doar ce au făcut în timpul petrecut la muncă. Când pleacă de la locul de muncă nu își amintesc nimic din ce au făcut în acele ore, dar descoperă uneori că au fost răniți…
Mi-a plăcut mult serialul Severence pentru dinamica dintre personaje, modul cum ajung să se atașeze, precum și profunzimea psihologică a alegerilor de a intra în acest ‘experiment’.
❤️Silo(2023) Într-un viitor distopian, o comunitate de oameni locuiesc într-un siloz enorm pe 144 nivele (fără lift, evident), crezând despre lumea din afara lui că este toxică (pentru că într-adevăr așa pare). Populația este împărțită pe nivele sociale în funcție de nivelul silozului la care se află, iar cei care dețin puterea au informații și interese ascunse care se relevă pe parcursul acțiunii. Filmul este bazat pe trilogia romanului Silo a lui Hugh Howey.
Ce îmi place cel mai mult la serialul Silo este suspansul, modul cum te ține aproape chiar și când ritmul acțiunii este unul lent, precum și complexitatea personajelor care se conturează și se dezvăluie tot mai mult pe măsură ce avansează acțiunea.
❤️Pluribus(2025): Un virus misterios, venit din spațiu, contaminează întreaga planetă, mai puțin 12 persoane care inițial se dovedesc imune. Virusul îi face pe oameni, indiferent de vârstă, gen, rasă, localizare geografică, să fie conectați între ei, într-o conștiință colectivă care îi menține mereu împăcați, ‘veseli’, însă lipsiți de identitate personală. Toată lumea deține toate cunoștințele despre toată lumea, oricine poate fi chirurg sau conduce avioane. Doar 2 dintre oamenii imuni refuză să accepte ‘finalul lumii’ și pierderea identității personale, și, fiecare, în felul propriu, se străduiește să aducă lumea la normal.
Ce mi-a plăcut la Pluribus au fost temele filosofice din care derivă distopia: apartenența și conexiunea depline, a fi tot timpul fericiți, a nu avea posesiuni sau atașamente, a nu putea minți sau răni pe cineva sau ceva (inclusiv culegând un măr din pom) versus lumea obișnuită cu amestecul ei perpetuu de bine și rău.
Vizionare plăcută!
Cu drag, Psihoterapeut Ioana Neacșu 🌱
