Când părintele sau orice adult care îngrijește un copil înțelege reacțiile generate de “Da” versus “Nu” are puterea de a crește un copil cu trăsături pozitive!
A spune “Da” copilului poate fi înțeles greșit ca fiind parentaj permisiv, însă nu se referă la a spune ‘Da’ tot timpul. În plus putem seta limite și spune ‘Nu’ răspunzând cu flexibilitate, și fiind încrezători în deciziile noastre, având inima deschisă (ca și cum am spune ‘Nu’ cu o energie de ‘Da’ – ca în exemplele de la finalul articolului).
Neuropsihologia a demonstrat efectele benefice ale încurajării “creierului Da”, descris de Daniel Siegel. Acesta înglobează caracteristicile pozitive, deschiderea, flexibilitatea, discernământul, optimismul. La pol opus, “creierul Nu” se activează când suntem fie gata de luptă/atac sau pregătiți să fugim, sau chiar când nu știm dacă să luptăm sau să fugim, și rămânem încremeniți.
Spre exemplu, când spui cu asprime “Nu” de câteva ori, vei simții acest tip de reacție în tine – tendința de a ataca, a evita sau a încremeni – în funcție de temperamentul tău și de istoria ta de viață. Suntem diferiți unii de ceilalți, dar prin fiecare din aceste reacții ne închidem în fața posibilității de a învăța din ceea ce ni se întâmplă și de a ne conecta cu alte persoane.
Când “Nu” este repetat unui copil, dezvoltarea sa devine îngrădită pentru că nu mai este deschis să învețe lucruri noi și să se conecteze cu ceilalți.
Când repeți “Nu” în grupuri, reacția colectivă a oamenilor este de a se simți speriați sau mici sau închiși sau rigizi, în timp ce “Da” îi face să se simtă deschiși, liberi, în siguranță și încrezători.
Așadar, dacă te gândești la aceste stări ca fiind ale copilului tău în relație cu tine, le poți traduce în “Mă simt conectat cu el”, “Copilul meu este ușor de abordat și de a te înțelege cu el”, în timp ce ‘creierul Nu’ te face să gândești adesea “Oh, e atât de încăpățânat și critic” – dar vei fi și tu afectat, pentru că și părinții au un ‘creier Da’ și un ‘creier Nu’.
‘Creierul Nu’ poate fi activat când suntem frustrați, când ne simțim la capătul puterilor, când copilul ne apasă butoanele, când ceva la serviciu nu merge cum trebuie, un vecin face ceva ce ne deranjează și pot fi multe, multe alte lucruri care ne aduc în starea mentală a ‘creierului Nu’.
Iar când tu ca părinte ești în această stare, nu poți face un parenting de calitate fiind reactiv, atacând copilul sau dorind să fugi de el, sau chiar încremenind, pentru că toate acestea închid ușa parentajului bun, deschis, receptiv.
În schimb, e de dorit să înveți să treci din starea ‘creierului Nu’ în starea ‘creierului Da’ și să fii din nou receptiv, curios, conectat. O abordare pozitivă a vieții este să înveți că provocările sunt oportunități de a învăța mai multe, că dificultățile pe care le ai cu un prieten sau cu un membru al familiei sunt oportunități de a vă apropia, mai degrabă decât motive de luptă sau de păstrare a ranchiunei.
Cele 4 elemente ale ‘creierului Da’ sunt:
1) Echilibrul – starea de receptivitate care ne permite să îmbrățișăm întregul spectru de emoții pe care le trăim, fie plăcute sau neplăcute.
În loc să fii speriat de intensitate emoțiilor, înveți să ‘faci surfing pe valurile de emoții’: fără să le împingi departe de tine, le îmbrățișezi conștientizându-le. Când poți conduce corabia minții tale prin valurile experienței corporale a diverselor emoții, toate aceste lucruri care apar îți permit să revii la viața prezentă mai puternic – iar acesta este echilibrul.
2) Reziliența – capacitatea de a trece de la reactivitate (luptă/fugă/încremenire) la receptivitate și a reveni la echilibru.
Reziliența este construită din capacitatea de a privi dificultățile și a spune “Cum pot învăța din asta?”
Pentru a lucra reziliența cu copilul tău este esențială ‘numirea emoției’, adică identificarea proprie a stării în care se află “Sunt foarte, foarte furios”, “Sunt foarte trist…”. Când numești emoția, cercetările au arătat că permiți creierului să iasă din starea de luptă sau închidere, pentru că îți observi starea interioară și o conștientizezi.
Ai putea spune că este precum magia, dar lucrurile sunt în următorul fel: Când tu ca părinte rezonezi cu starea copilului tău, acel copil singur în dezechilibrul emoțional se conectează cu tine într-o diadă sau pereche și interacțiunea voastră permite copilului să te folosească în acel moment ca pe o resursă de a trece înapoi la echilibru.
Poți să-i lași copilului spațiu, să-și simtă respirația de câteva ori, să facă gimnastică, să se plimbe prin cameră, să bea apă, toate acestea reglează emoțiile. Practic îți înveți copilul în primul rând să fie conștient de starea lui, încât să știe când este într-o stare a ‘creierului Nu’.
“Fără să te înfurii pe tine sau să te simți vinovat, doar află care e starea ta interioară. Când ești în dezechilibru, în starea ‘creierului Nu’, poți reveni la starea ‘creierului Da’ luând o pauză, bând apă, așezând o mână pe piept și una pe abdomen, simțind respirația” – iar copilul va face ceea ce învață de la tine, căpătând abilitatea de a trece de la reactivitate la receptivitate, pentru că l-ai învățat astfel reziliența.
3) Insight-ul – conștientizarea propriei tale stări interioare care cultivă înțelegerea de sine și înțelegerea celorlalți.
În timp ce învățăm reziliența, ne dezvoltăm și insight-ul – asupra noastră și asupra altora. Unul dintre scopurile și beneficiile trăirii, iubirii și creșterii copiilor într-un mod mai conștient este dezvoltarea abilității de a se uita în interior, de a se observa pe sine și a înțelege cine sunt în relație cu ceilalți și cu lumea.
4) Empatia – senzațiile și emoțiile pe care le avem ca răspuns la emoțiile altora, cât și ca abilitate de a înțelege și împărtăși emoțiile unei alte persoane.
Când ajuți un copil să-și concentreze atenția, fie pe starea lor interioară, fie pe empatia cu starea altei persoane sau a unui membru al familiei sau chiar asupra stării tale – “Uite ce simt acum” – îi stimulezi activitatea neuronală: îl ajuți să își structureze un creier puternic! E nevoie doar să aveți o relație care să îl inspire să-și restructureze creierul încât să integreze fiecare experiență a vieții.
——☀ —–
Un exemplu de a crea limite în spiritul ‘creierului Da’ este următorul:
Copilul: “Pot să mănânc înghețată înainte de cină?”
Părintele:
Varianta (A) “În nici un caz! E cel mai tâmpit lucru pe care l-am auzit pe ziua de azi!” (‘creier Nu’)
Varianta (B) “Ți-ai ieșit din minți?!? De câte ori o să mă mai întrebi ceva atât de ridicol?” (‘creier Nu’)
Varianta (C) “Știi, și mie mi-e foame și înghețata înainte de masă sună ca o idee interesantă. Avem nevoie să luăm cina înainte și apoi, știi ce, chiar am poftă de vanilie! Dar vedem mai târziu ce arome alegem. Hai să luăm cina și mai plănuim împreună când vom lua înghețata.” (‘creier Da’)
Deci, conform Variantei (C): (1) auzi cererea – ești ~Prezent~ pentru ea, (2) te conectezi la emoțiile din spatele cererii – ~Rezonezi~ emoțional, (3) spui “Hei, mi-ar plăcea și mie înghețată, sunt de partea ta” – dezvolți ~Încrederea~. Apoi spui (4) “Nu vom lua înghețată acum” – dar ~ Îmi Place ~ emoția din spatele cererii și e de înțeles pentru tine de ce ai cerut, așa că hai să găsim o cale de a împărtăși împreună iubirea pentru înghețată (5) ~ După ~ ce mâncăm hrana cu nutrienți.
Acesta e un exemplu de cum poți crea limite și în același timp poți învăța copilul că își poate exprima dorința și cum i-ar plăcea să se întâmple lucrurile. Creezi limite, structură, și spui în esență “Nu va fi așa”, dar dorința din spatele cererii este observată, iar emoția lui este chiar una cu care poți rezona.
În continuare sunt alte exemple în care poți răspunde fără să ataci/fugi/încremenești sau să reformulezi “Nu”-ul pentru a crea o limită în spiritul ‘creierului Da’:
1) Oferă schimb de roluri
Copilul: Școala este atât de plictisitoare! Detest să merg!
Părintele: Da, și e așa frumos afară că aș prefera să nu merg la serviciu. Vrei să facem schimb?
-> Copiii adesea adoră să-și imagineze cum va fi când vor crește. Îi poți da ocazia de a fantaza că este în locul tău.
2) Oferă un motiv/o explicație
Copilul: Să te duci la somn la ora 8 e cel mai rău! Andrei se culcă abia la 9!
Părintele: Da, și bietul Cristi trebuie să doarmă la ora 3 după-amiază. Cred că asta e cel mai rău! Se pare că trupului tău îi place să doarmă de la ora 8. Vei fi odihnit pentru școală și fotbal mâine.
-> Oferind motive/explicații îl ajuți pe copil să înțeleagă sensul regulilor.
3) Oferă o soluție
Copilul: Pot să merg la petrecerea de la Mihai?
Părintele: Da, și poate vă jucați și laser tag ca ultima oară. Mi-ar plăcea să te duc cu mașina la el, imediat ce îți termini temele.
-> Copilul știe că nu și-a făcut temele. Oferindu-i o soluție prin care să obțină ce vrea îi oferi oportunitatea ca fie să accepte soluția ta, fie să caute o soluție personală.
4) Fixează un cronometru în joacă
Copilul: Nu vreau să îmi curăț camera!
Părintele: Da, și pun pariu că nu poți să strângi toate lucrurile albastre în 2 minute. Ești gata? Start!
-> Refuzând să te angajezi într-o luptă pentru putere și transformând sarcina copilului într-o joacă, îi oferi șansa de a fi compliant, ascultător, într-un mod distractiv, creativ.
5) Gândește-te la motivul pentru care refuzi
Copilul: Putem să mergem la cinema?
(Pauză)
Părintele: Da, și ar fi cu atât mai amuzant să ajungem devreme și să prindem locurile noastre preferate în rândul din față. Ce-ai zice să așteptăm până vineri seara încât să nu ai școală a doua zi și să te poți culca puțin mai târziu?
-> Uneori suntem atât de prinși în “Nu” încât pur și simplu ne scapă când am fi putut spune “Da”. Luând câteva momente de pauză înainte să răspundem ne va ajuta să spunem în mod natural “Da, și…” mai des.
6) “Da, și” pot veni separat
Copilul: Încă un episod te rog!
Părintele: Da, te poți uita la încă un episod mâine după ce îți termini temele. Și ce crezi că urmează să se întâmple acum?
-> Uneori “Și…” poate să urmeze după condiția pe care o presupune “Da” (după teme – în exemplu).
7) Redirecționează entuziasmul
Copilul (4 ani): Pot să prepar prânzul pe raft?
Părintele: Da, așa e că ar fi distractiv să creezi un întreg picnic pe podea pentru prietenele noastre animalele de pluș? Hai să facem asta împreună în bucătăria ta de jucărie, ce zici?
-> În loc să sugrumăm neintenționat entuziasmul copilului față de o sarcină spunându-i că nu o poate face, putem folosi aceste oportunități să îl învățăm cum să facă sarcina respectivă (fiind în siguranță).
8) Lucrați împreună
Copilul: Să tunzi iarba e oribil!
Părintele: Da, și să smulgi buruienile este chiar mai rău. Te înțeleg! Ce zici să încep eu să smulg buruienile în timp ce începi tu să tunzi iarba?
-> Munca merge mult mai rapid când ești cu cineva alături; muncile solitare precum tunsul ierbii sau spălatul vaselor pot fi dificile pentru copiii sociabili. De aceea, îți poți face timp încât să munciți unul lângă altul.
9) Compătimește
Copilul: De ce trebuie să scot eu vasele din mașină? Detest să golesc mașina de spălat vase!
Părintele: Da, și apoi biata mașină de spălat vase nu va mai avea nimic de făcut fiind golită! Știu ce zici. Nici mie nu îmi place să spăl toaleta, dar îmi place cum arată după ce am terminat spălarea ei. Ce zici, te ajut eu să începi?
-> Poate fi șocant pentru copii că nouă nu ne plac treburile gospodărești și compătimindu-i pentru câteva momente le permitem să vadă că nu toate lucrurile în viață sunt distractive, dar totuși le facem. De asemenea, îi oprește din a riposta pentru că nu se pot certa când nimeni nu îi contrazice (că e neplăcut ce au de făcut).
10) Stabilește momentul pentru “Da”
Copilul: Pot să iau o gustare?(10 minute înainte de cină)
Părintele: Da, o gustare sună grozav! Și cu siguranță poți lua una mâine după școală.
-> Când copilul are o cerere, întotdeauna pare a implica “exact acum”. Îl poți prinde cu “garda jos” eliminând această implicație (și stabilind un moment potrivit pentru “Da”)
——☀ —–
…Și din când în când dăți voie să te bucuri de micile plăceri ale vieții alături de copilul tău… adică să spui pur și simplu ‘Da!’, fără reformulări, amânări sau condiționări.
Cu drag, psiholog Ioana Neacșu ☀
Articolul a fost inițial publicat în martie 2018
Surse:
(1) Siegel, D. (2018). The Yes Brain: How to Cultivate Courage, Curiosity, and Resilience in Your Child
(2) 19 ways to turn a no into a yes
{Imaginile sunt preluate de pe pinterest.com și nu dețin drepturi de autor pentru acestea}
