Rolul de proaspăt părinte, mai ales pentru mamă, implică adesea solicitări de atenție și îngrijire care îl fac să devină pentru o vreme singurul rol în care te mai regăsești. Când bebelușul are nevoi ridicate, așa cum am descris într-un articol anterior, părintele este nevoit să se muleze pe ritmul bebelușului în așa măsură că ritmul său psihologic firesc începe să fie neglijat. “Nu poți hrăni dintr-o cană goală”, astfel că neglijându-ne propriile nevoi în favoarea nevoilor celuilalt, continuând să oferim fără a primi, vom ajunge… la fundul cănii, incapabili de a mai oferi. De aceea este necesară îngrijirea periodică, constantă, a propriilor nevoi, umplerea cănii pe măsură ce se golește. În rolul de părinte această îngrijire de sine se poate realiza doar armonizând ritmul nostru interior cu cel al copilului, descoperind împreună modalități de a ne dezvolta încât să îi oferim continuând să ne oferim nouă înșine.
Ca sprijin, în special pentru părinții bebelușilor cu nevoi ridicate, dar și pentru aceia care simt nevoia să-și regăsească ritmul propriu continuând să facă față solicitărilor de părinți, am selectat o serie de idei din cartea pediatrului american William Sears și a soției sale, Martha Sears (*sursa la finalul articolului).
1. Respectă-ți nevoile
Mamele au nevoie de îngrijire și ele.
Proaspetele mame se recunosc cu ușurință în scenariul “Bebelușul meu are atâta nevoie de mine că nu am timp să fac un duș”. E firesc să pui nevoile bebelușului pe primul loc, dar asta nu înseamnă că nevoile tale trebuie să fie puse mereu pe ultimul loc. Nu poți îngriji un bebeluș epuizant dacă tu ești epuizată. În avioane, stewardesa demonstrează folosirea corespunzătoare a oxigenului: “Puneți-vă masca de oxigen înainte de a pune masca copilului vostru”: Dacă te sufoci nu îi ești de folos copilului.
Ajută să ai o perspectivă realistă asupra nevoilor tale pentru a îndeplini nevoile copilului tău. Poți face o listă în care să scrii lucrurile de care ai absolută nevoie pentru starea ta de bine. Apoi fă din îndeplinirea acestora o prioritate. Experimentează diverse activități care îndeplinesc simultan nevoile tale și ale bebelușului. Vei fi uimită cât de ușor este să ai grijă de bebelușul tău odată ce ai avut grijă de tine.
“Eu am nevoie de exercițiu fizic și de spațiu, iar bebelușul meu de a fi ținut în brațe și de mișcare. O jumătate de oră de plimbare dimineața ne îndeplinea toate aceste nevoi. Îl purtam și ne plimbam pe cea mai liniștitoare potecă pe care o găseam. În fiecare dimineață variam ruta încât plimbarea să fie interesantă pentru amândoi. Acesta este un mod grozav de a începe ziua. În afara faptului că este relaxant pentru mine, priveliștea cu copaci, flori, trafic, copii și adulți, îl stimula vizual pe Matthew încât să uite să se agite.”
2. Permite-i bebelușului să experimenteze frustrarea
În zelul de a fi un părinte pozitiv, este tentant să oferi până la epuizare. În primele luni de viață bebelușul are nevoie de o “mamă afirmativă”: are nevoie să fie ținut în brațe, îl ții; are nevoie să fie hrănit, îl hranești. A oferi în mod necondiționat face parte din relația părinte-bebeluș. Totuși, această oferire în lunile de mai târziu ale bebelușului poate interfera cu abilitatea copilului de a începe să-și dezvolte un simț de sine și un simț al competenței. Cu atât mai mult, când este făcut strângând din dinți (pentru că în adâncul tău știi că această constantă oferire nu mai e în acord cu vârsta bebelușului), parentingul responsiv se deteriorează în parenting cu resentimente. Îndată ce îți cunoști limitele, vei fi mai motivată în a găsi căi de a face bebelușul să se comporte mai bine, iar acesta va primi curând mesajul că viața este mai liniștită cu o mamă fericită. Acest lucra va fi cu atât mai valabil cu cât bebelușul crește într-un copil mic (toddler) și mai târziu.
Spre exemplu, dacă bebelușul tău de 10 luni care merge de-a bușilea va intra într-un spațiu al camerei din care nu știe cum să iasă, la plânsul lui de frustrare nu trebuie răspuns imediat: el este suficient de în siguranță acum pentru a fi reasigurat prin voce că ești în apropiere. Este posibil ca el să găsească soluția prin câteva cuvinte de încurajare de la tine. Cu siguranță că nu este nevoie să arunci de o parte orice ai fi făcut în acel moment și să alergi în salvarea lui – exceptând cazul în care, desigur, vocea lui îți transmite că s-a rănit sau că este speriat (iar în acest caz este important să fii calmă și tăcută, încât prezența ta liniștitoare să fie pentru el o reasigurare a siguranței). Când unui bebeluș i s-a răspuns repede și calm în primele luni, nu va avea multă anxietate de înfruntat crescând și poți începe să permiți, chiar să încurajezi, intrarea unui anumit grad de frustrare în viața lui. Are nevoie de aceste provocări pentru a-și continua dezvoltarea către o maturitate sănătoasă.
“Aveam nevoie să rămân calmă și liniștită când Linda explora și să nu intervin dacă nu era necesar. Când a început să se târască și să se cațere, era ocupată să învețe ce poate sau nu poate face corpul ei. Aveam nevoie să fiu o prezență liniștitoare, pentru a nu o distrage de la sarcinile ei. Eram tentată să spun “Acum ai grijă” sau “Fi atentă, nu cădea”, mai ales când se cățăra pe mobilă. Am observat că spunând acele lucruri o distrăgeam, forțându-o să își împartă atenția între sarcina ei și întoarcerea către mine. Așadar, în loc să mai fac acest lucru, mă poziționam în locuri de unde o puteam vedea și prinde dacă era pe punctul de a cădea. Am privit-o calm, în tăcere, nedorind să interferez părând sau purtându-mă anxios. “
Acest proces se dovedește adesea mai dificil pentru mamă decât pentru copil. Este gratificant emoțional pentru majoritatea mamelor să fie iubitoare și responsive față de bebelușii lor. Se luptă cu aceste schimbări pe măsură ce independența bebelușului crește pentru că nu înțeleg cum “a fi neresponsiv” (doar momentan și situațional) poate fi de asemenea iubitor.
3. Fă din somn o prioritate
Dormi când bebelușul tău doarme. Este tentant să “faci diverse lucruri” cât acesta doarme; rezistă tentației și dormi și tu. Pentru a-ți păstra sănătatea mentală în îngrijirea bebelușului cu nevoi ridicate, va trebui să faci din somn și odihnă o prioritate. În primele luni cel mai potrivit ar fi să dormi chiar alături de bebeluș (sau cu el pe tine, așa cum unele mame ale bebelușilor cu nevoi ridicate au învățat să facă pentru a dormi mai mult). În acest fel, chiar dacă nu dormi, te odihnești și creezi o legătură cu bebelușul, încărcându-te interior prin mirosul bebelușului și bucurându-ți privirile prin chipul lui atât de angelic în repaos. Pe măsură ce bebelușul crește, vei descoperi că a sta alături de el cu o carte bună sau ceva ce vrei să scrii va fi o modalitate recompensatoare de a petrece timpul cât el doarme. Dacă mama se simte bine, și bebelușul se va simții bine.
4. Fii pozitiv(ă)
Primele tale emoții generate de faptul că ai un bebeluș cu nevoi ridicate pot fi atât de negative (“nu doarme”, “nu stă liniștit”, “imprevizibil”, “neafectuos”, “încăpățânat”) încât eșuezi în a vedea “florile din spatele buruienilor”. Răsplata de a avea un copil cu nevoi ridicate este aceea că în spatele fiecărei trăsături aparent negative se află o trăsătură pozitivă. Odată ce ai “jumulit buruienile” (ale tale și ale bebelușului), poți vedea înflorirea, uneori atât de frumoasă încât uiți că ai jumulit atâtea buruieni.
Fiecare copil cu nevoi ridicate are una sau mai multe trăsături remarcabile de carcater, care odată descoperite și încurajate vor funcționa mai apoi în avantajul copilului. Trucul stă în a le descoperi.
Este util să te concentrezi pe ceea ce apreciezi la bebelușul tău:“Mă bucur că îi place să fie alăptat atât de des; alți prieteni au avut dificultăți cu alăptarea”. “Mă bucur că vrea să fie atât de mult timp în preajma mea”. “Slavă cerului că este persistentă! Știe ceea ce vrea și are personalitatea necesară pentru a obține.”
Ia fiecare zi pe rând. Nu privii insistent în viitor. Poți influența viitorul doar îmbunătățind prezentul. Este normal să te întrebi dacă vei mai dormi vreodată o noapte întreagă, dacă vei avea vreodată o pauză sau dacă îți vei mai avea vreodată soțul/soția doar pentru tine. Acestea sunt griji similare cu cele pe care poate le-ai avut în timpul sarcinii privind recuperarea corpului tău anterior sarcinii. În cele din urmă ți-ai recuperat corpul (sau o vei face), însă nu mai este chiar la fel.
Istoria naturală a dezvoltării în parentingul copiilor cu nevoi ridicate ese aproape mereu optimistă: Copilul devine mai ușor de gestionat și părinții mai înțelepți.
În primele luni poți simții că nimic din ceea ce faci nu funcționează. Acest sentiment nu va dura, căci vei descoperi întotdeauna tehnici de liniștire care să funcționeze, chiar dacă vor funcționa doar o dată sau de două ori și apoi vei fi nevoit să experimentezi altă tehnică (care va funcționa de asemenea pentru o vreme scurtă). Cu cât te străduiești mai mult să îți liniștești bebelușul cu atât îți sporești abilitățile de a liniști bebeluși. Devi mai bun(ă) la acest job. Privește această experiență ca pe o oportunitate, dar și ca pe o probă. Este un proces parental de dezvoltare pe care nu l-ai fi experimentat niciodată fără un bebeluș cu nevoi ridicate. O mamă se poate văita că este epuizată de ținutul bebelușului în brațe tot timpul sau poate accepta purtatul constant cu umor: “Măcar îmi fac exercițiile fizice”.
5. Fii răbdător/răbdătoare
Ca niște iubitor ai trandafirilor, e nevoie să știm că devenind nerăbdători și încercând să desfacem cu mâna petalele bobocului de trandafir, acel trandafir va arăta diferit înflorind, spre deosebire de cum ar fi arătat dacă am fi avut răbdare pentru ca petalele să se deschidă de la sine. Trandafirul nu va avea acea plinătate pe care ar fi urmat să o aibă natural. La fel, personalitatea nu se schimbă într-o zi. Este posibil să dureze luni de ore pline cu liniștirea bebelușului pentru a observa un progres.
“Îi permitem să aibă personalitatea și temperamentul proprii și îi oferim timp să recupereze mai degrabă decât să îl împingem să se “îndrepte” acum. Uneori, mă resemnez cu faptul că bebelușul meu plânge mult și nu întotdeauna îl pot liniști, dar pot măcar să fiu aici pentru el.”
6. Concentrează-te pe ceea ce e important
Pe măsură ce înveți să ai așteptări mai realiste, să fi mai flexibil(ă), și să mergi în direcția în care te poartă fluxul vieții, e de ajutor să-ți conservi energia și creativitatea pentru ceea ce consideri important în personalitatea copilului tău, acele “margini aspre” pe care nu le poți tolera și care simți că vor fi mai târziu în dezavantajul său. Nu-ți irosi energia pe mărunțișuri, acestea se vor rezolva de la sine.
7. Copilul tău este unic – conștientizează acest lucru
E posibil ca atunci când ai devenit părinte să fi avut idei preconcepute privind cum anume trebuie să fie copiii și bebelușii. Multe din aceste presupuneri provin din interacțiunea cu alți părinți și cu copiii acestora. Una dintre primele schimbări de perspectivă la nivel mental este aceea de a lăsa de o parte “cum ar trebui să se poarte bebelușii”, concentrându-te pe bebelușul tău, modul cum este acesta din fire, ce nevoi are. Pe măsură ce copilul tău crește vei realiza cât de important e să îl privești individual.
8. Nu compara
Este ușor să concluzionezi că faci ceva greșit atunci când bebelușul tău este singurul din grup care nu doarme noaptea. Proaspeții părinți primesc exemplul “normei” în parenting și în comportamentul copilului de la grupul social din care fac parte. Compararea stilului tău de parenting cu al altora te va tulbura prin faptul că întărește sentimentul negativ supărător de vinovăție privind comportamentul copilului tău.
Evitarea acestei capcane a comparației te eliberează permițându-ți să îți privești obiectiv copilul. Devii mai puțin judecător și mai realist: copilul tău are o fire diferită, nu mai bună, nu mai rea – doar diferită.
“Deși îmi iubesc copilul exact așa cum e și încerc să nu îl compar cu alți copii, este foarte frustrant să văd cât de puțin solicitanți sunt copii prietenilor față de al meu. Nevoile lui sunt atât de puternice și îngrijirea lui a fost atât de intensă că uneori mă simt de parcă noi am fi de pe altă planetă. O mulțime de oameni nu îi pot înțelege nevoile și modul în care eu răspund la ele.”
“Sfatul meu pentru părinți: Dacă copilul tău ar fi bolnav, i-ai oferi îngrijirea de care are nevoie; în mod similar, dacă ai un copil cu nevoi ridicate, oferă-i atenția suplimentară de care are nevoie. Există un motiv pentru care are nevoie.”
9. Ieși din casă
Pentru un copil acasă este unde se află mama. Spațiul deschis al unui parc sau loc de joacă poate elibera un copil tenace și poate relaxa un părinte tensionat.
10. Dacă ai resentimente, fă schimbări
Cheia supraviețuirii și prosperării alături de un copil cu nevoi ridicate este să continui să lucrezi la stilul tău de parenting până când îndeplinește nevoile copilului, dar în același timp nu depășește dorința sau abilitatea de a oferi. Vei fi nevoit(ă) să te “întinzi”, dar nu până la punctul de “pleasni”. A continua să folosești un sil de parenting care poate funcționează pentru bebeluș, dar nu și pentru tine, te va face să devii furios/furioasă și plin(ă) de resentimente față de bebeluș. Toată lumea are resentimente față de parenting din când în când, căci este o muncă dificilă plină de stres. Află ce poți schimba și ce nu, dar mai ales învață să nu ai resentimente față de ceea ce faci.
Să treci peste acest punct al resentimentelor uneori înseamnă că trebuie să schimbi ceea ce faci sau trebuie să schimbi modul în care îți privești copilul. Uneori înseamnă că trebuie să îți schimbi atitudinea. Majoritatea situațiilor necesită ajustări în toate cele trei direcții.
Exemplu de ajustare: Bebelușul tău de 6 luni se trezește zilnic la 6:15 a.m. dornic să se miște și să aibă parteneri de joacă. Tu ești o persoană nocturnă, care nu agreezi trezirile matinale și preferi să te trezești lent, eventual cu o cafea și citirea ziarului. Ești deja deprivată de somn din timpul hrănirilor de noapte și ai resentimente față de intruziunea bebelușului în obiceiul tău de trezire. Ce faci? Ai trei sugestii pentru a face față dilemei:
1. Schimbi ceea ce faci. Dacă este posibil, se trezește tatăl odată cu bebelușul încât să poți dormii încă 30-45 minute. Sau, progresiv modifica programul de somn al bebelușului cu o oră mai târziu încât să doarmă mai mult dimineața.
2. Schimbi modul în care îți privești copilul. La 6 luni, este posibil să fie pregătit să se joace singur atunci când se trezește dimineața. Înconjoară-l cu jucării interesante rezervate doar pentru joaca de după trezire pe dușumeaua bucătăriei, în timp ce îți iei micul dejun și citești ziarul. Dacă se agită, ajută-l puțin și apoi revino la ceea ce făceai pentru încă câteva minute.
3. Schimbi atitudinea. Dimineața poate că nu este partea te preferată a zilei, dar poate fi un timp tăcut, liniștitor. Trezește-te cu muzică relaxantă, fă un ceai sau ia micul dejun deja gătit de cu seară. Și amintește-ți că aceste dimineți speciale cu bebelușul tău vor dura doar o scurtă perioadă, după care te vei trezi matinal pentru a-ți pregăti copilul de grădiniță/școală și a conduce spre serviciu.
“Bebelușul meu cere în mod constant să fie ținut în brațe și plimbat, și trebuie să fie distrat aproape tot timpul. Nu îl pot lăsa singur pentru un minut. Trebuie chiar să o iau cu mine la baie. Când totuși doarme, sunt scindată între a mă odihni și a încerca să fac câte ceva prin casă. Simt că nu ar trebui să fiu separată de acest copil, zi sau noapte. Uneori, deși nu foarte des, sunt nevoită să îl las să plângă pentru că sunt pe punctul de a-mi ieși din minți, iar apoi mă simt vinovată pentru că știu că pe mine mă vrea, dar eu trebuie să stau la distanță de el. Mi-aș dori să existe grupuri de suport pentru cei cu bebeluși ca al meu, dar probabil nu aș putea merge pentru că bebelușul meu plânge chiar și când suntem în mașină: Nu pot merge nicăieri! Îmi iubesc copilul și sper că nu voi părea egoistă când spun: “Cu mine cum rămâne?” Am devenit o sclavă a acestui bebeluș. Orice aș avea nevoie sau mi-aș dori nu e important. Soțul meu lucrează în ture de 12-14 ore, așa că nu este acasă mult timp. (Oricum, nu îl poate liniști așa cum o fac eu.) Mi-e teamă să îl las cu altcineva pentru a nu fi neglijat sau, mai rău, zguduit de către cineva care nu îl cunoaște așa cum îl cunosc eu. Mă simt mai bine doar pentru că am scris aceste lucruri. Presupun că e ca un fel de terapie. Știu că voi supraviețui și singurul remediu real este timpul. Va crește și toate astea vor fi în trecut cândva.”
Acesta a fost un exemplu de burnout matern, despre care veţi putea citi într-un articol viitor!
11. Primește ajutor
Cu cât conștientizezi mai devreme că în parentingul unui copil cu nevoi ridicate vei avea nevoie de ajutor, cu atât vei rezista mai bine. Alegeți aliații cu atenție: dacă nu au un bebeluș cu nevoi ridicate le poate fi dificil să empatizeze cu tine. Înconjoară-te de părinți care gândesc similar: Înscrie-te într-un grup de suport pentru părinții copiilor cu nevoi ridicate.
12. Împarte munca de părinte
A încerca să practici parentingul bazat pe atașament fără ajutorul soțului sau a familiei extinse te poate epuiza. Împarte munca, împărtășește bucuria: O mamă care oferă și un tată care este implicat este o situație de câștig, căci primești ajutorul de care ai atâta nevoie, soțul devine mai apropiat de copilul lui și dezvoltă tehnici paterne creative, iar copilul se obișnuiește cu varietatea de tehnici de liniștire pe care tatăl le poate oferi.
13. Planifică anticipativ
Învață să anticipezi nevoile copilului tău și evită, pe cât posibil, situațiile care vă pregătesc de conflict. Dacă bebelușul tău este agitat după-amiaza, nu faceți cumpărături în acele ore. După primele luni vei știi în care perioadă a zilei schimbările de dispoziție ale bebelușului sunt mai ușor de gestionat și îți vei putea programa ziua corespunzător. Diminețile sunt de obicei minunate pentru bebelușii cu nevoi ridicate și pentru părinții lor întrucâtva odihniți. Acesta ar putea fi așa zisul “timp de calitate” al vostru. Spre sfârșitul zilei este de obicei “timpul de alinare”, “orele vesele” 16:00-20:00 când bebelușii sunt cel mai puțin gestionabili. Încearcă să eviți în acele ore activitățile care l-ar putea tulbura și concentrează-te pe îndeplinirea nevoilor bebelușului tău.
“Oriunde aș fi mers cu el aveam nevoie să planific. Înainte de a ieși din casă îmi făceam o imagine mentală a locului unde mergeam, ce aveam de făcut, la ce comportament să mă fi așteptat de la el, și cum îmi pot ajusta planurile cât mai bine încât să fim ambii fericiți. Aveam un plan de rezervă dacă lucrurile nu mergeau bine. Înainte să pot face asta, a trebuit să lucrez din greu pentru a depășii influența pe care o exercita presiunea exterioară ce considera că îl răsfățam, ca îl lăsam să mă manipuleze sau că viața mea a devenit prea centrată pe copil. Când am învățat să îmi rearanjez viața în jurul nevoilor copilului meu și personalității lui, am fost amândoi mai relaxați. Luam în considerare copilul nostru când ne planificam activitățile. Luam în considerare nevoile lui și ale noastre. Am învățat să fim flexibili și să lăsăm perioade de timp libere în programul nostru pentru o schimbare de planuri.”
Abilitatea de a planifica și anticipa este învățată de la părinții noștrii. Este o abilitate valoroasă pentru oricine, nu doar pentru părinți. Implică un anumit grad de autodisciplină încât să nu fi nevoit(ă) să faci față presiunii de a te grăbii în ultimul minut. Având un copil cu nevoi ridicate vei putea constata dacă anticipezi bine sau nu. Cu această abilitate vei evita să te pui pe tine sau copilul tău în situații imposibil de gestionat. Persoanele care nu au învățat niciodată să facă planuri realiste pot avea nevoie de ajutor profesionist să deprindă această abilitate.
14. Privește pe termen lung
Ia în considerare faptul că ești părinte o viață. Modelarea comportamentului copilului tău este un proces treptat. Nu vei vedea schimbări zilnic. A face față unei îmbunătățiri lente poate fi în special dificil dacă ești obișnuit(ă) cu “reparațiile” rapide. Amintește-ţi că nu ai de a face cu o mașinărie, ci cu o persoană.
“Am învățat să judec progresul dezvoltării pe termen lung: Am încetat să mă întreb dacă Jonathan se descurcă mai bine în această săptămână decât în cea precedentă. În schimb am comparat comportamentul de anul acesta cu cel de anul trecut. M-a ajutat mult pentru că am putut vedea progres bun pe termen lung chiar și când aveam o săptămână dificilă.”
“Eu și soțul meu simțim că timpul pe care îl petrecem cu bebelușul nostru în brațe nu ne face doar trupul mai puternic, ci și familia.”
15. Privește prin ochii copilului tău
De-a lungul “carierei” de părinte vor fi mii de situații care să îți testeze calmul. Copilul tău varsă suc pe tot tricoul lui când ești în întârziere pentru o programare. Primul gând care îți trece prin minte este probabil să fie: “Cât de inconvenient pentru mine”. Dar fi atent(ă), căci aceste inițiale gânduri centrate pe adult pot declanșa un întreg lanț de evenimente care vor face lucrurile mai rele.
În loc să te blochezi în a gândi cât de agravantă sau inconvenientă este o situație, pătrunde în mintea copilului și ia în considerare efectele situației asupra lui. Această abordare nu doar că este mai puțin supărătoare pentru copil, dar este și mai puțin stresantă pentru tine. A lua în considerare sentimentele celuilalt înaintea sentimentelor tale este o bună strategie în toate relațiile interumane, nu doar în cele părinte-copil.
Exemplu: Mama unui copil cu nevoi ridicate în vârstă de doi ani face față unei situații supărătoare astfel: Când copilul trântește cutia de lapte de pe raftul frigiderului, iar laptele se varsă pe toată podeaua, mama îngenunchiază lângă copil, privește mizeria, și se întoarce empatică spre copil. Pentru câteva secunde nu spune nimic, iar apoi curăță podeaua alături de copil, care este dornic să o ajute. După ce au terminat treaba, nici mama nici copilul nu sunt supărați, iar ziua decurge fără pierderea energiei. Întrebată cum de situația potențial supărătoare a decurs așa de pozitiv, mama spune: “Imediat ce a vărsat laptele, m-am întrebat: Dacă aș fi Beth, ce aș vrea să spună mama?” Astfel, primul impuls al mamei a fost acela de a se proiecta în mintea copilului, ceea ce a declanșat un lanț de răspunsuri empatice și potrivite, salvând epuizarea mentală a ambilor. Pentru a face acest lucru în mod constant, vei avea nevoie să ai multă grijă de tine – evitând prea mult stres, mâncând potrivit, dormind de ajuns, păstrând echilibrul emoțional și fizic. Nu mai e nevoie să spun: Acest lucru nu se poate întâmpla mereu și veți plăti amândoi prețul…
16. Acceptă: Nu este vina nimănui
A avea un bebeluș cu nevoi ridicate este o situație de care nimeni nu se face vinovat. Bebelușul tău este așa cum este, iar tu ești așa cum ești. Cheia e să faci ca personalitățile voastre să se îmbine, nu să se ciocnească.
“Cea mai mare îmbunătățire a comportamentului ei s-a petrecut când am fost capabilă să o accept așa cum era, iar nu ca pe ceva ce trebuie să îndrept sau care e din vina mea.”
17. Studiază-ți copilul
Va trebui să devii un expert în cunoașterea copilului tău, căci nimeni altcineva nu va fi. Când vine vorba de creșterea unui copil cu nevoi ridicate trebuie să îți individualizezi stilul de parenting, iar acest lucru vine ca un rezultat al studierii copilului tău moment de moment, învățând să citești limbajul corpului și anticipându-i dispoziția și nevoile încât să fii cu un pas înaintea copilului tău. Devii un încurajator care modelează personalitatea copilului tău, un facilitator care îl face pe copil să treacă mai ușor prin situațiile dificile, și un organizator care face posibil succesul copilului fără crize de furie (tantrums). În timp ce consilierea profesionistă are rolul ei, vei descoperi că puțini înțeleg cu adevărat copiii cu nevoi ridicate – dacă nu cumva au crescut ei înșiși unul.
Pe măsură ce îți dezvolți înțelegerea propriului copil, vei descoperi că devii din ce în ce mai încrezător în valoarea propriei intuiții; totuși acesta va fi un proces lent, bazat pe sute de decizii momentane de tip încercare-eroare. Odată ce te conectezi cu copilul tău, vei fi capabil(ă) să încetezi a te baza pe sfaturi din afară și a avea încredere în tine.”
Cu drag, psiholog Ioana Neacșu ☀
Articolul a fost publicat inițial în octombrie 2017.
Fotografiile sunt preluate de pe pinterest.com şi nu deţin drepturi de autor pentru acestea.
*Sursă: traducere selectivă din “The Fuzzy Baby Book: Parenting Your High-Need Child From Birth to Age Five”, William Sears, M.D., and Martha Sears, R.N.
