Evaluare clinică, psihoterapie, consiliere psihologică și dezvoltare personală.

“Vreau să am mai multă încredere în mine”

În ultimă perioadă am tot auzit:

“Vreau să am mai multă încredere în mine”.

Și de fiecare dată am explorat împreună ce înseamnă să ai încredere în tine: ce simți, ce gândești, ce atitudine ai și cum te porți. S-ar putea să fiți surprinși dar pentru fiecare om “a avea încredere” în sine înseamnă ceva ușor diferit de ce anume ar crede un altul. #incredereinsine

A avea încredere în sine înseamnă, la bază, să știi că poți să faci ceva anume sau că poți să fi într-un fel anume. Pentru a știi asta cu toată ființa ta implică și să o simți: știu că pot, simt că pot. #pot

Cum ajungem să avem încredere în sine?

Având încredere în propriile puteri.

Și atunci, cum ajungem să avem încredere în propriile forțe?

Punând în #practica.

Pur și simplu, punând în experiență, trăind cu toată ființa noastră experiențe în care ne-am simțit competenți ajungem să avem acest sentiment interior de încredere în sine. #Competenta

Nevoia de competență este o nevoie umană de bază, care, așadar, îndeplinită în mod constant, pune bazele încrederii în sine.

Cum ne îndeplinim nevoia de competență?

Pornind exact din locul în care ne aflăm acum (cine suntem acum, ce abilități și resurse avem) și pășind doar câte o treaptă pe rând până ajungem la acel ultim pas la care noi considerăm că “am reușit, uite că pot să fac și asta”.

Haideți să ne gândim la un copil pe care îl privim cand abia învață să meargă. De fapt, copilul a trecut deja prin multe alte #etape înainte de a se putea ridica la verticală, a-și ține echilibrul pe propriile picioare și a se coordona pentru deplasare: și-a simțit corpul în contact cu lumea prin intermediul tuturor simțurilor, a #exersat diverse mișcări și rostogoliri, a #reușit să stea în șezut și mai apoi să se târască în patru labe.

Ce credeți că s-ar fi întâmplat cu acest copil dacă s-ar fi împotmolit la una din etape?

Ar fi rămas în acea etapă până își dezvolta un sentiment de competență suficient încât să experimenteze mai mult, să creadă că poate mai mult, adică să aibă încredere în sine. Și mă întreb adesea: cum de noi, adulții, ne așteptăm atât de des să trecem de la “rostogolit” la “alergat la maraton”?

Încrederea în sine se construiește în timp, cu #efort și #implicare.

Validarea socială nu este de ajuns pentru a avea încredere în sine.

Când suntem copii avem nevoie ca adulții importanți pentru noi să ne oglindească reușitele, să se bucure de ele și să ne încurajeze – așa ne dăm seama că am progresat, că “am putut”. #validare

Însă nici în copilărie, și cu atât mai puțin la maturitate, nu putem căpăta un sentiment de încredere în sine doar pentru că ceilalți ne spun sau cred despre noi că “putem face” sau “putem fi”: atât timp cât noi nu avem experiențe prin care să ne validăm competența nu ne putem simți competenți/încrezători în sine. #experiente

Și dacă sunt experiențe din trecutul nostru când am simțit că nu ne descurcăm, că nu putem să facem ce voiam să facem, probabil că încrederea în sine a rămas știrbită pe ici pe colo.

Ce mai putem face pentru trecut?

Să trăim în prezent, să reîncepem exact din locul în care suntem.

‘Fă rai cu ce ai.’

Și fă-l în ritmul tău.

Cu drag, Psiholog Ioana Neacșu 🌱

P.S.: a nu se confunda încrederea în sine cu aprecierea de sine, care provine din iubirea de sine iar nu dintr-un sentiment de competență.

{postat inițial în martie 2022 pe pagina de facebook a cabinetului; sursă fotografie: pinterest}

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *