Evaluare clinică, psihoterapie, consiliere psihologică și dezvoltare personală.

Cum ne formăm Simțul Identitar

A te simți complet(ă), în pielea ta, tu însuți/însăți, are legătură în primul rând cu simțul identitar: de la culori preferate, mâncăruri considerate mai gustoase sau stilul vestimentar ales, până la convingerile personale, valorile morale sau viziunea asupra lumii și scopul tău în această lume.

A-ți construi simțul identitar presupune a fi expus(ă) din copilăria mică la stimuli senzoriali pe care să-i explorezi în ritmul tău: arome, gusturi, parfumuri, culori, texturi, forme, atingeri, mișcări, sunete – contribuie toate la diferențierea sinelui de ceea ce ce respinge și identificarea sinelui cu ceea ce îl atrage.

Astfel, încă din copilărie, cât și la maturitate, a avea câteva variante de alegeri este un prilej de întărire a simțului identitar într-un cadru ce îi oferă siguranță: nesfârșite variante oferite simultan cresc anxietatea prin absența unor limite clare – ar necesita un efort intens de diferențiere și identificare într-un timp scurt; iar absența variantelor de alegeri crește în timp confuzia identitară – nu implică diferențiere și identificare, întrucât altcineva alege pentru tine.

De aceea, tinerii adulți vin uneori în terapie încremeniți de gândurile “nu știu ce vreau”, “nu știu ce pot face”, “nu știu cine sunt”: pentru că de-a lungul vieții lor fie nu a existat un cadru care să le ofere atât siguranță, cât și reguli; fie alți adulți din viața lor și-au impus atât de des preferințele, opiniile, alegerile, încât odată separați de ‘adulții atotputernici și atotștiutori’ s-au simțit mici, speriați, dezorientați, confuzi în privința a cine sunt ei de fapt.

Așadar, chiar dacă nu au existat traume emoționale sau abuzuri, atunci când simțul tău identitar suferă, tu suferi… 

Desigur, atunci când traumele sunt prezente, energia pe care am fi alocat-o întăririi simțului identitar o vom dedica asigurării supraviețuirii (“ce pot face pentru a anticipa pericolul”, “ce pot spune sau face pentru a reduce daunele”).

A fi ‘făuritor de oameni’, a contribui la creșterea, dezvoltarea și educarea copiilor în a deveni adulți împliniți este o misiune ce implică să ne creștem pe noi, să ne dezvoltăm, să ne educăm pentru a oferi mai departe șanse mai bune viitoarelor generații. Iar în acest sens, sunt întotdeauna emoționată în terapie de eforturile tinerilor de a-și vindeca rănile trecutului pentru a fi ei înșiși oameni mai conștienți și poate, cândva, părinți mai conștienți. 

Cu drag,
Psiholog Ioana Neacșu 🌱

{Articol postat inițial în septembrie 2020, pe pagina de facebook}

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *