“- Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim – zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguțători de prieteni. Cum însă nu există neguțători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzește-mă!
– Ce trebuie să fac? zise Micul prinț.
– Trebuie să ai foarte multă răbdare – răspunse vulpea. La început, te vei așeza ceva mai departe de mine, uite-așa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul e izvorul de neînțelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te așezi din ce în ce mai aproape de mine…
A doua zi, Micul prinț veni din nou.
– Mult mai frumos era, dacă veneai și astăzi la aceeași oră – zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după amiază, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, și mai fericită mă voi simți. La ora patru, mă vor și cuprinde un frământ și o neliniște: voi descoperi cât prețuiește fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi ști la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuiesc rituri.
– Ce-i acela rit? zise Micul Prinț.
– E și el ceva cu totul dat uitării – zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile. Au un rit, spre pildă, vânătorii mei. Se duc să joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunată! Mă plimb și eu, atunci, până la vie. Dacă vânătorii s-ar duce la joc la voia întâmplării, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-aș mai avea vacanță niciodată.
Astfel Micul prinț îmblânzi vulpea. “
{{{Fragment din Micul prinţ, de Antoine de Saint-Exupéry}}}
Atunci când întâlnim o persoană nouă ne formăm automat convingeri privind firea ei, comportamentul ei, viața ei. Fără să fie implicat discernământul, ci doar impresiile primei întâlniri, tragem concluzii favorabile sau mai puțin favorabile. Mintea noastră filtrează ceea ce experimentăm prin prisma propriilor noastre convingeri, însă intuiția filtrează la un nivel subtil simpatii, antipatii, iubiri și pasiuni ce scapă explicațiilor raționale. Astfel, la intersecția gândurilor și emoțiilor noastre se naște o părere aproximativă privind o nouă și misterioasă persoană.
Dar asemeni Micului prinț, cunoaștem doar ceea ce ‘îmblânzim’: doar în urma conectării cu o altă persoană, doar prin intermediul relației poți cunoaște esența ființei pe care abia dacă ai bănuit-o. Vezi cum se transformă cu fiece conexiune dintre voi și pare că fiecare apropiere a voastră o face o altă și altă persoană, mereu nouă, mereu uimitoare și totuși…atât de familiară!
Oglindirea noastră necesită timp și răbdare, căci adesea tăcerile dintre noi – calme, calde – sunt cele care adâncesc prietenia, iubirea, legătura sufletească irepetabilă. Trupurile comunică într-un dans al apropierii și separării, al nevoilor perpetue de a ne lega și dezlega, mereu însetați de conexiune și de libertate. Și ca-ntr-un dans de echilibru, ne situăm pe marginea fină dintre fuziune cu o altă persoană și izolarea în propria cochilie. Ne aflăm la mijloc, adică în centrul ființei noastre, în locul de unde decidem cât de departe sau de aproape vom fi de alt ‘centru’ uman, și mai ales… cum ne vom apropia și depărta!
Același dans de echilibru ne dictează ritmul cunoașterii personale, fiind necesare piruete și retrageri, planificări și anticipări ce ne ‘înaripează’ cunoașterea reciprocă. Căci – în tocmai ca și vulpea Micului prinț – ne hrănim sufletul cu roadele imaginației și suntem îmbogățiți interior când respectăm ritmul firesc al inter-cunoașterii.
Fiecare distanță anticipată ne oferă darul de a anticipa apropierea! Iar fiecare apropiere anticipată imaginativ ne aduce aminte ce anume ne dorim, ce visăm să se întâmple, ce nevoi avem. Și prin acestea, nu doar că ne ‘îmblânzim’ reciproc în relație, ci ne ‘îmblânzim’ pe noi înșine re-conectându-ne la ritmul nostru interior, la esența dansului ce pulsează în apropieri și distanțări în fiecare din noi.***
Cu drag,
aceeași eu – în transformare
Cu drag, psiholog Ioana Neacșu ☀
***Inspirată de celebra poveste a lui Antoine de Saint-Exupéry, am ales să privesc întâlnirea cu vulpea ca pe o (re)întâlnire a nevoile noastre autentice de conectare umană, de respectare a ritmului personal, de angajament asumat față de noi înșine și față de apropiații noștri.
Articolul a fost publicat inițial în februarie 2018.
{Imaginile sunt preluate de pe pinterest.com și nu dețin drepturi de autor pentru acestea}
