“- Vino să te joci cu mine – o pofti Micul prinț. Sunt atât de trist…
– Nu pot să mă joc cu tine – zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
– A! Iartă-mă – rosti Micul prinț.
Însă, după un răstimp de gândire, adăugă:
– Ce înseamnă “a îmblânzi”? […]
– E un lucru care prea e dat uitării – zise vulpea. Înseamnă “a-ți crea legături”…
– A-ți crea legături?
– Desigur – zise vulpea. Tu nu ești încă pentru mine decât un băiețaș, aidoma cu o sută de mii de alți băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi.
Dar dacă tu mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume…
– Încep să înțeleg – zise Micul prinț. E undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit. […]
Vulpea se întoarse la gândurile sale:
– Viața mea e veșnic aceeași. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii. Toate găinile se aseamănă între ele, și toți oamenii se aseamănă între ei. Așa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzești, viața mi se va însenina. Voi cunoaște sunetul unor pași deosebit de-ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Și-apoi, privește! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi aduc aminte de nimic. Și asta-i trist! Tu ai însă părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, când tu mă vei fi îmblânzit! Grâul auriu și el îmi va aminti de tine. Și-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu…
Vulpea tăcu și se uită îndelung la Micul prinț:
– Te rog… îmblânzește-mă – zise apoi.”
{{{Fragment din Micul prinţ, de Antoine de Saint-Exupéry}}}
Fie că vorbim despre relații de cuplu sau despre relații de prietenie, natura umană ne face să avem o profundă nevoie de a ‘crea legături’, de a ne afla în conexiune cu alte persoane. Astfel, echilibrul interior își are rădăcinile într-un raport echilibrat între solitudine (timpul cu noi înșine, dedicat nouă) și interacțiune socială (timpul dedicat comunicării și conectării cu altcineva).
Asemeni Micului prinț, simțim din când în când nevoia de companie pentru a ne înveseli, pentru a schimba starea emoțională în care ne aflăm sau doar pentru a ne simți înțeleși și acceptați cu tot cu emoțiile noastre plăcute sau mai puțin plăcute. Ne oglindim în privirea celuilalt, ne oglindim în chipul său și postura corpului ce ne sugerează fie acceptare, fie… disconfort în fața a ceea ce suntem acum. La rândul nostru oglindim stările celeilalte persoane, reflectându-ne continuu unul pe celălalt, ca două oglinzi puse să se privească. Această metaforă își are substratul în biologia creierului nostru ce se modelează și remodelează în prezența unei alte persoane, molipsindu-se și molipsind prin intermediul neuronilor oglindă.
Și uneori… ne conectăm. Uneori creăm legături, ne ‘îmblânzim’ reciproc: fiecare aduce ceva personal în relația creată, fiecare renunță la ceva personal prin relația creată. La mijloc ne întâlnim: mai bogați de semnificație, mai capabili de a aprecia lucrurile care înainte nu aveau sens pentru noi. La fel cum vulpea devine impresionată de vederea grâului ce-i amintește de părul bălai al Micului prinț – datorită relației create, devenim mai receptivi la ceea ce înainte ignoram, creând noi și noi asocieri plăcute în viața noastră. Altfel spus, o legătură umană profundă ne îmbogățește perspectivele, ne îmbogățește legăturile cu lumea în care trăim.
Odată conexiunea creată, nici o persoană nu poate înlocui o alta, acest lucru fiind chiar detaliul prețios ce oferă unicitate oricărei legături umane. Și chiar dacă noi înșine suntem aceiași în acest moment, legăturile noastre, prieteniile, iubirile, simpatiile noastre sunt fără seamăn.
Astfel, împinși de nevoia noastră de a relaționa, ne conectăm, ne îmbogățim în experiențe și semnificații, și ne transformăm datorită acestora, clipă de clipă, în noul eu – același dar mai altfel, unic dar similar celorlalți.***
Cu drag,
aceeași eu – în transformare
Cu drag, psiholog Ioana Neacșu ☀
Articolul a fost publicat inițial în februarie 2018.
***Inspirată de celebra poveste a lui Antoine de Saint-Exupéry , am ales să privesc întâlnirea cu vulpea ca pe o (re)întâlnire a nevoile noastre autentice de conectare umană, de respectare a ritmului personal, de angajament asumat față de noi înșine și față de apropiații noștri.
{Imaginile sunt preluate de pe pinterest.com și nu dețin drepturi de autor pentru acestea}
