De ce bebelușul meu este atât de diferit? Nu este ca nici unul dintre bebelușii prietenilor mei. Ei dorm noaptea. Ei se bucură să fie ținuți în brațe de oricine. Prietenii mei nu par la fel de obosiți ca mine. Ce fac greșit?”

Sună familiar? Bebelușul tău are acest comportament pentru că așa este el. Așa este firea lui.

Prea puțin cunoscutul concept de “bebeluș/copil cu nevoi ridicate” (high-need baby/child) a fost descris de pediatrul american William Sears care, provocat de experiența de a fi părintele unui altfel de bebeluș (al treilea născut al familiei Sears), a observat bebelușii/copiii pe care părinții îi descriau ca fiind solicitanți și a sintetizat un portret al copilului cu nevoi ridicate. Conceptul face referire la faptul că nevoile copilului sunt similare nevoilor tipice copiilor, însă sunt mai intense, mai persistente. În continuare veți regăsi descrierea acestor nevoi, precum și recomandări în sprijinul satisfacerii lor, selectate din cartea privind creșterea copilului cu nevoi ridicate*(vezi sursa la finalul articolului).

Trăsăturile bebelușului cu nevoi ridicate

“În primele săptămâni după naștere primești un indiciu a cine anume este această mică persoană de fapt. Chiar și în timpul sarcinii este posibil să fi primit un indiciu despre provocarea ce avea să urmeze. Copiii cu nevoi ridicate tind să fie “rostogolitori-în-burtică cu normă întreagă” și “lovitori-de-vezică”, ca și cum ar spune lumii încă din-nainte de a se naște că au nevoie de mai mult spațiu.

În anumite moduri toți bebelușii sunt bebeluși cu nevoi ridicate, și majoritatea bebelușilor au nevoi ridicate în cel puțin o arie a vieții lor. Unii au mai multe arii cu nevoi ridicate decât alții. Toți bebelușii au nevoie de atașament – bebelușii cu nevoi ridicate nu renunța la exprimarea nevoii lor.

Toți bebelușii vor avea unele dintre aceste caracteristici o anumită parte din timp, iar aceste caracteristici sunt doar descriptive. Așa cum veți vedea, fiecare dintre aceste trăsături de personalitate are binecuvântările și provocările ei. Acestea nu ar trebui judecate ca fiind bune sau rele, ci doar folosite ca repere de diferențiere între bebeluși; într-adevăr, aceste diferențe fac copilul cu nevoi ridicate o provocare pentru părinte.

Intens

Poți identifica adesea bebelușii cu nevoi ridicate în maternitate. În timp ce unii dintre bebeluși stau întinși mulțumiți în coșuleț, alți bebeluși protestează în privința îngrijirii de grup, iar cu plânsul lor intens cer să fie duși imediat într-o încăpere privată cu o îngrijitoare privată – la mama lor. (Acolo unde toți bebelușii aparțin de la început). Plânsul bebelușului cu nevoi ridicate nu este o cerere, ci pare o urgentă. Acești bebeluși pun mai multă energie în tot ce fac. Plâng zgomotos, se hrănesc cu voracitate, râd cu poftă și protestează mai puternic dacă nevoile nu le sunt îndeplinite. Pentru că simt totul atât de profund, ei reacționează mai puternic dacă emoțiile lor sunt tulburate. “Dacă nu îl hrănesc imediat ce se agită, începe se dezlănțuie.” Este o mărturisire comună a unei mame ce are un copil cu nevoi ridicate.

Poți citi intensitatea simțirilor copilului în limbajul lui corporal: Pumnii sunt încleștați, spatele este curbat, musculatura se tensionează, ca și cum ar fi gata de acțiune.

“Când începea să plângă, plânsul creștea în intensitate cu rapiditate. Intensitatea și “ascuțimea” sunau ca și cum ceva trebuie să fi fost foarte neregulă. O hrăneam, ii scotem aerul, o schimbam, o legănam, ne plimbam cu ea, dar uneori nimic nu părea că ajută. După o vreme, m-am trezit că intru pe pilot automat instant de îndată ce plâgea, pentru că știam că dacă își pierde controlul se va dezlănțui și ar fi durat mai mult ca ea să se liniștească. Am devenit obsedată de a încerca să previn supărarea ei în orice mod deoarece aveam de furcă dacă se supăra.”

Bebelușii intenși devin mici copii (toddlers) intenși, caracterizați pe scurt: plini de avânt. Dorința lor de a explora și a experimenta tot ce este la îndemâna lor face orice obiect din casă potențial periculos. Unii dintre copiii cu nevoi ridicate explorează casa în siguranță, dar cei mai mulți nu fac astfel. Majoritatea acestor copii aleargă cu capul înainte către obiecte dorite, părând a ignora orice este în calea lor. Curând realizezi că aceeași trăsătură a comportamentului care te poate epuiza pe tine ca părinte, te va și încânta. Aceeași dorință care îl face pe copil să intre în buclucuri îl va conduce și spre un nivel de creativitate pe care alți copii nu s-ar aventura să îl atingă. Rolul tău este să îl ajuți să meargă cu atenție pe cărările pe care le poate gestiona.

Hiperactiv

Această caracteristică a copilului cu nevoi ridicate, cât și hipertonusul, sunt direct conectate cu acea calitate a intensității. Termenul “hipertonus” se referă la faptul că musculatura este adesea tensionată și pregătită să pornească, încordată și în așteptare de a exploda în acțiune. Musculatura și mintea copilului cu nevoi ridicate sunt rareori relaxate sau nemișcate. Majoritatea copiilor, chiar și cei cu nevoi ridicate, agrează să fie înfășurați într-o pătură, purtați într-un sling, sau puși pe umărul tău pentru a lua conturul corpului tău, dar unora dintre bebelușii cu nevoi ridicate pare a le displăcea să fie restricționați fizic și conținuți în sisteme de purtare. Aceștia își arcuiesc spatele când încerci să îi ții, și sunt adesea văzuți făcând valuri cu spatele în poala ta, transformând chiar și alăptarea într-un eveniment de gimnastică.

Termenul “hiperactiv”, ca și ceilalți termeni folosiți pentru a descrie copilul cu nevoi ridicate, nu este o etchetă negativă, ci doar descriu acțiunile copilului, fără a le caregorisi ca fiind bune sau rele. Hiperactivitatea la un bebeluș sau copil mic nu este o tulburare, este o descriere. (a nu se confunda, deci, cu tulburarea de atenție și hiperactivitate/adhd)

“Hiper” este adesea o trăsătură dată de cel care observă copilul: Nivelul activității este raportat la compania copilului; într-un grup de copii rezervați copilul intens, creativ și entuziast va părea “hiper”. De asemenea, activitatea copilului depinde și de mediul în care se află: se poate juca în liniște într-un mediu cunoscut, cum este acasă, fiind frenetic și fără direcție într-un mediu plin de străini.

“Nu există captură foto nemișcată”, a spus un tată fotograf despre copilul lui cu nevoi ridicate. “Motorul lui pare a fi blocat pe rapid”, spune un alt tată. Aceste trăsături sunt parte din personalitatea copilului. E posibil să fie greu să locuiești cu el, dar această neoboseală a lui nu este neapărat o trăsătură negativă. Mulți oameni foarte creativi, oameni care au schimbat lumea au fost etichetați ca fiind hiperactivi în copilărie.

Epuizant

Bebelușii cu nevoi ridicate storc fiecare picătură de energie a părinților obosiți – și apoi vor mai multă. Deși părinții folosesc termenul “epuizant”, nu este o descriere precisă: Ceea ce îi oferi copilului tău nu se epuizează. Poate că termenul “sifonant” este mai precis, pentru că ceea ce faci de fapt e să transferi mult din energia proprie în rezervorul copilului pentru ca aceasta să îl ajute să prospere. E necesar să gândești atât de pozitiv pe cât poți: Încearcă să te gândești la aceste zile epuizante ca la zile dedicate oferirii; acest lucru te va ajuta să faci față acelor prime luni de sporită îngrijire.

Bebelușii iau de la tine combustibilul de care au nevoie fără să știe dacă mai rămâne vreun strop în rezervorul mamei. Hrănirea, purtarea în brațe și consolarea făcute atât de des lasă puțină energie pentru nevoile tale. Mamele experimentate au învățat să funcționeaze în “zona mamei” (la fel ca ” zona crepusculară”): Te simți puțin agitată, cumva deprivată de somn, funcționând pur și simplu cu un consum redus de combustibil pentru o perioadă lungă de timp. Este o perioadă trecătoare, iar cât mai ești în această perioadă încearcă să nu te opui ei sau să ai resentimente. În loc să simți milă față de tine pentru că nu ai dormit suficient, nu avea așteptări la fel de ridicate de la tine în acea zi. Bineînțeles că nu ești complet odihnită – ești mama unui bebeluș care are nevoie de tine. Timpul petrecut în “zona mamei” este benefic ție și bebelușului. Fii blândă cu tine și va fi mai ușor pentru cei din preajma ta. Vei fi mai bucuroasă făcând mai puțin. Alte sarcini mai pot aștepta, bebelușul nu.

Multe mame par a avea un dispozitiv interior care le aduce mai multă energie exact când rezervorul este gata să se golească. Vor fi zile de intensă îngrijire fără pauze, dar chiar atunci când simți că nu mai poți face față unei zile de oferire, primești un nou suflu, și dintr-o dată te poți relaxa și savura personalitatea unică a bebelușului tău înflorind. Poate că bebelușul simte punctul limită de epuizare a mamei și se retrage puțin. Probabil nu vor fi zile de pauză, dar unele zile vor fi mai puțin dificile decât altele.

Hrănire frecventă

Vei înțelege în scurt timp că hrănirea nu este doar o sursă de nutriție, ci și o ustensilă la îndemână pentru consolare, nu doar pentru că contactul piele-pe-piele face sânul să fie un loc bun pentru a se cuibării, ci și pentru că bebelușul poate regla cu ușurință fluxul de lapte. Studii arată că bebelușii care sunt hrăniți frecvent, atât cât au nevoie, plâng mai puțin decât aceia care sunt hrăniți conform unui program mai rigid, controlat de părinți.

Laptele praf oferit în exces poate cauza supraponderabilitatea, astfel că a folosi sticla cu lapte praf ca aducător al liniștirii cu siguranță nu este sănătos sau adecvat. Vestea bună e că nu trebuie să vă faceți griji în privința laptelui matern întrucât conținutul caloric al acestuia se auto-ajustează la hrănirea frecventă; când bebelușul se hrănește pentru consolare primește doar lapte cu conținut caloric scăzut.

Așadar, cât de des ar trebui să alăptezi bebelușul cu nevoi ridicate? Atât de frecvent pe cât bebelușul are nevoie, dar nu atât cât să ajungi epuizată. Există și alte modalități de a consola bebelușii cu nevoi ridicate, și este important să învățați câteva dintre aceste alternative.

Nesatisfăcut

A nu fi capabil să satisfaci nevoia unui bebeluș poate fi foarte frustrant pentru părinții bebelușilor cu nevoi ridicate, părând un adevărat atentat asupra abilităților personale. Nu este un bebeluș mulțumit dovada unei maternități eficiente? Nicidecum. Vor fi zile când îl alăptezi, îl legeni, îl plimbi, îl porți, îl duci cu mașina, și încerci orice tehnică de consolare cunoscută de om, dar nimic nu funcționează. Nu considera aceast lucru un semn al eșecului. Faci tot ce poți, iar restul depinde de bebeluș. Nu ai eșuat ca mamă dacă copilul tău este nemulțumit mare parte din timp: Este parțial personalitatea lui și sistemul lui nervos imatur încă în nevoie de a fi organizat. Continuă să experimentezi pe rând modalități de consolare și la un moment dat vei descoperi ce funcționează – cel puțin pentru o zi. Constantele încercări și erori conduc la construirea abilității tale de a-ți alina bebelușul.

Solicitant

Bebelușii cu nevoi ridicate solicită gălăgios să fie hrăniți și purtați. Această trăsătură de personalitate, mai mult decât altele, apasă butoanele părinților, făcându-i să se simtă manipulați sau controlați. Adulții ce sunt blocați în convingerea că “parentingul înseamnă control” pot avea mari dificultăți în a înțelege că solicitările bebelușului reprezintă comunicare lui, nu controlul.

Mamele spun adesea “pur și simplu nu îl iau suficient de repede“: Acești bebeluși oferă o senzație de urgență semnalelor oferite; nu le place să aștepte și cu greu acceptă alternative. Îți va arăta repede și zgomotos că ai confundat solicitarea lui.

Conceptul de “întârziere a recompensei” este total străin bebelușilor, iar acesta trebuie învățat progresiv, cu blândețe, atunci când copilul este pregătit din punct de vedere al dezvoltării.

Dacă bebelușul cu nevoi ridicate nu ar solicita ce are nevoie, aceste nevoi nu ar fi îndeplinite: persistența și intensitatea plânsului oferă părinților indicii privind nivelul nevoilor sale pentru a asigura îndeplinirea lor.

Deși este posibil ca părinții să se simtă exasperați de solicitări, această caracteristică este cea care conduce copiii spre succes: Având nevoi ridicate va fi îngrijit și direcționat corespunzător în anii formativi, epuizând profesorii la fel ca pe părinți, dar extrăgând din resursele adulților nivelul de educație și ajutor care să îi ajute să prospere în mediul academic și mediul social. De aceea este important să nu strivim exprimarea bebelușului, pentru că abilitatea de a știi ce simte și a fi capabil să exprime în mod confortabil este o uneltă valoroasă pentru succesul în viață.

Pe măsură ce bebelușul crește părinții îl pot ajuta să învețe că solicitările lui trebuie să fie în echibru cu nevoile celorlalți, încât copilul va fi o persoană agreabilă ce manifestă compasiune.

Treziri frecvente

“De ce bebelușii cu nevoi ridicate au nevoie de mai mult din toate, dar mai puțin somn?” se întreaba o mamă obosită. Pentru a face față oboselii ca părinte poți să adopți funcționare în “zona mamei“, despre care am menționat anterior.

“Am realizat progresiv faptul că ea pur și simplu nu are nevoie de mai mult somn și nu o pot obliga să fie altfel. Cel mai bun lucru pe care îl pot face e să continui să îi ofer un mediu de îngrijire ce facilitează somnul și să înțeleg că la un moment dat va dormi mai mult și

Imprevizibil

Poate fi frustrant să constați că ceea ce a funcționat ieri nu mai funcționează azi. Așa cum menționam anterior: Sistemul lor nervos este slab organizat, astfel că nu au un comportament consecvent. Vei avea nevoie de o mare varietate de trucuri pentru a consola bebelușul cu nevoi ridicate.

Alături de această imprevizibilitate, acești copii manifestă oscilații ale stării emoționale de la o extremă la alta: Când sunt veseli, sunt o bucurie de avut în preajmă, sunt fermecători și încântă oamenii; când sunt furioși, toată lumea simte tensiunea. Această imprevizibilitate a copilului face ca ziua părinților să fie imprevizibilă: “Oare va face o criză de furie (tantrum) în supermarket sau azi va fi o zi când este copilul model care stă în căruțul de cumpărături fermecând pe toată lumea?”

Hipersenzitiv

“Ușor de deranjat”, “repede stimulat”, “ca și cum ai pășii pe coji de ouă” – astfel descriu părinții bebelușii lor sensibili. Aceștia din urmă preferă un mediu cunoscut, în care se simt în siguranță, protestând cu rapiditate când echilibrul lor este răsturnat. În timp ce poți să ai o viață de familie tipică fără să trezești majoritatea bebelușilor, aceștia adesea se trezesc la cel mai mic zgomot.

Această sensibilitate acută la mediul lor poate deveni o unealtă recompensatoare pe măsură ce copilul crește. Acești copii sunt mai “conectați” la ceea ce se întâmplă în jurul lor și conștientizarea lor le stimulează curiozitatea, care apoi le stimulează învățarea. Nu sunt copii distanți, ci devin copii cărora le pasă, fiind mai ușor tulburați de durerile altui copil. Majoritatea dezvoltă empatie și pentru că sunt atât de sensibili ei dezvoltă și un discernământ crescut, fiind capabili să ia în considerare efectele comportamentului lor asupra a ceea ce simt ceilalți. Sunt capabili să obțină o calitate majoră a auto-disciplinei: Abilitatea de a gândi consecințele înainte de a acționa.

Astfel, bebelușii supersenzitivi reacționează zgomotos la disconfortul fizic și emoțional, lăsându-te să înțelegi fără îndoială că – deși supărător pentru urechile tale și frustrant pentru sufletul tău – au nevoie de intervenția ta rapidă!

Imposibil de a fi lăsat din brațe

Bebelușii cu nevoi ridicate tânjesc după atingere: Contactul piele pe piele în brațele tale, la sân, în patul tău, căci ei asimilează orice fel de contact fizic de la îngrijitorul lor. De asemenea, ei tânjesc după mișcare: A fi ținuți în brațe nu e suficient; îngrijitorul trebuie să se miște încontinuu și dacă își dorește să se așeze, atunci soluția este un scaun care se leagănă, se balansează sau glisează. Această ținere constantă în brațe poate fi în mod special dificilă pentru noii părinți ce se așteptau la un bebeluș precum cei prezentați ca model în reclame: liniștit, privind mobila pe care se află așezat. Aceasta nu este o caracteristică a bebelușilor solicitanți: Pătuțul lor este în brațele și pe trupul părinților; sânii mamei sunt aducători de liniște; iar scăunelul lor este în poală, în mișcare. Majoritatea bebelușilor cu nevoi ridicate acceptă să schimbe acestea cu un sistem de purtare, plăcându-le să fie purtați multe ore din zi pentru că le place contactul fizic și le place să fie acolo în miezul acțiunii.

Distanți

Majoritatea bebelușilor cu nevoi ridicate sunt foarte afectuoși și tânjesc să fie ținuți în brațe, însă unii dintre aceștia se apropie mai greu și primesc adesea eticheta de “distanți“. Este posibil ca acest comportament să fie cauzat de supersenzitivitatea lor, ceea ce îi face să perceapă apropierea ca tulburătoare sau amenințătoare. Este important ca părinții să rămână calmi și relaxați, căci acești bebeluși au nevoie de o apropiere atentă și progresivă, evitând suprastimularea. În cele din urmă, majoritatea vor deveni obișnuiți cu atingerea relaxată și ținutul în brațe. Unii dintre aceștia vor continua să respingă contactul fizic apropiat, să fie ținuți într-un sistem de purtare sau să stea pentru o perioadă mai lungă în brațele cuiva. Aceștia sunt bebelușii ce au nevoie de mai mult spațiu personal și de timp petrecut pe podeaua camerei. Sunt cei mai dificili bebeluși cu nevoi ridicate pentru că nu se înmoaie și nu se modelează recompensator pe trupul îngrijitorului. Dacă ai un bebeluș care inițial este distant, nu o lua personal. Ei pur și simplu sunt mai înceți în a se obișnui cu contactul fizic, iar mulți dintre ei ajung să fie liniștiți de și să savureze parentingul bazat pe îndelung contact fizic, ca ceilalți bebeluși cu nevoi ridicate despre care am scris anterior.

“De la început Geenie a părut foarte sensibilă. După ce o alăptam ea se distanța fizic de mine. Noaptea nu voia să fie atinsă deloc. Nu făcea contact vizual cu nimeni. Când a început să zâmbească și să “vorbească”, s-a îndreptat inițial către obiecte neînsuflețite (precum o păpușă). Simțeam că retragerea ei față de oameni era o problemă. Noaptea am început să îmi pun unul dintre degete pe mâna ei atunci când dormea. În câteva săptămâni am progresat lent, adăugând atingere până când ea nu s-a mai retras: Am ținut-o în brațe cât am putut de mult în timpul zilei, aranjându-mi programul încât să lucrez doar două zile pe săptămână și să pot sta cu ea în restul timpului. În unele dintre acele zile abia dacă mă schimbam în haine până seara. Ne legănam, citeam, și o hrăneam. Pe măsură ce Gennie a învățat să accepte atingerea, a părut să aibă nevoie de ea mai mult decât media. Am ținut-o în brațe cât am putut de mult și am învățat repede câtă nevoie avea de mine. Gennie îl agrea pe tatăl ei, dar voia să fiu și eu acolo. Nu a relaționat cu străini până la vârsta de 3 sau 4 ani.”

Nu se consoleză singur

O altă așteptare nerealistă pe care mulți dintre noii părinți o au este aceea ca bebelușii să se consoleze singuri cu ajutorul unor obiecte liniștitoare precum o cutiuță muzicală sau niște aparate de calmare a bebelușului. Bebelușii cu nevoi ridicate nu vor accepta asta: ei au nevoie să interacționeze cu oamenii, nu cu obiectele. Părinții vor spune adesea: “pur și simplu nu se poate relaxa singur”. Majoritatea bebelușilor au nevoie de ajutor pentru a adormi: un părinte care leagănă, zgâlțâie ușor, plimbă sau dansează cu bebelușul la ora de somn, acționează ca un absorbant al șocului produs de stimularea și frustrările din timpul zilei. Bebelușii cu nevoi ridicate au nevoie să aibă încredere că părinții lor îi vor ajuta: acest lucru îi va ajuta să se relaxeze pe cont propriu, o abilitate de valoare pe toată durata vieții. A plânge de unul singur până adoarme nu este un mod bun de a învăța cum să te relaxezi. Cel mai bun mod în care un bebeluș poate învăța să se relaxeze și să adoarmă este să aibă comportamentul modelat pentru el de către părinte. Îndată ce un copil învață să se relaxeze pe cont propriu, nu va avea dificultăți să adoarmă de unul singur.

Această calitate de a vrea oameni în locul obiectelor pentru a se liniști, deși ințial epuizantă, va funcționa ulterior în avantajul copilului: va avea o mai bună viziune asupra relațiilor interumane, mai ales fiind confortabil cu intimitatea.

Sensibili la separare

Acești bebeluși nu acceptă îngrijitori de substituție și se apropie lent de străini.

Este util să privim separarea din perspectiva copilului: pentru majoritatea adulților, mai ales pentru aceia cu convingerea că “bebelușii trebuie învățați să fie independenți”, bebelușul și mama sunt persoane separate, capabile să funcționeze pe cont propriu. Bebelușii nu văd lucrurile astfel: în mințile lor mama este o parte din ei înșiși, iar ei o parte din mama. Mama și bebelușul sunt unul, un pachet complet. Acești bebeluși consideră întemeiat să fie unul cu mama, să fie speriați și anxioși când nu sunt cu mama. Adulții numesc acest comportament perfect normal “anxietate de separare”: reflectă mai degrabă așteptările adultului privind comportamentul copilului în avantajul nostru, iar nu cum sunt bebelușii sau ce nevoi au ei cu adevărat.

Din fericire, bebelușii cu nevoi ridicate au personalități puternice care ne spun când lucrurile nu sunt în regulă. Calitatea bebelușului tău de a fi selectiv privind persoanele care îl îngrijesc arată că are un înalt discernământ, știind în ce situații și în ce persoane pot avea încredere că le vor îndeplini nevoile, iar ei protestează dacă aceste așteptări nu sunt îndeplinite. De asemenea, separarea gălăgioasă dovedește că ei sunt capabili să formeze atașamente profunde – dacă nu le-ar păsa profund, nu s-ar agita atât de zgomotos la separare. Această abilitate este baza intimității în relațiile adultului. 

Evoluţia profilului de personalitate 

Autorii acestui concept (high-need baby/child) au înțeles că rolul lor ca părinți nu era acela de a schimba bebelușul, ci de a-l accepta așa cum este. Redau această înțelegere psihologică profundă printr-o frumoasă metaforă:

“Rolul nostru parental era ca acela al unui grădinar: Nu puteam schimba culoarea florii sau ziua când avea să înflorească, dar puteam să smulgem buruienile și să curățăm planta încât să înflorească mai frumos.” (William & Martha Sears)

Astfel rolul părinților a devenit acela de a direcționa comportamentul copilului și a hrănii calitățile lui speciale încât în loc să fie o inabilitate, aceste trăsături de temperament să lucreze mai târziu în avantajul copilului.

Schimbarea profilului de personalitate al copilului cu nevoi ridicate

Cuvintele pe care le folosești pentru a-ți descrie copilul cu nevoi ridicate se vor schimba pe parcursul anilor, pe măsură ce trăsăturile care erau atât de epuizante în copilărie sunt direcționate spre a deveni calități care îți vor face copilul un interesant adult dinamic.

Bebelușul: alert, intens, epuizant, solicitant, cu plâns impresionant, zgomotos, inconsolabil, supersenzitiv, foarte tactil.

Copilul mic (toddler) și copilul mare: ocupat, tensionat, obositor, însuflețit, determinat, energetic, încăpățânat, nerăbdător, cu voință puternică, inflexibil, provocator, expresiv, predispus la crize de furie (tantrums), interesant, tandru, “îmbrățișabil” 🙂

Adolescent și adult: entuziast, profund, pasionat, plin de resurse, dominant, cu opinii proprii, determinat, perseverent, cu discernământ, intuitiv, corect, sociabil, cu compasiune, empatic, căruia îi pasă, afectuos.

Cu drag, psiholog Ioana Neacșu ☀

Articolul a fost publicat inițial în octombrie 2017. Fotografiile din cadrul articolului sunt preluate de pe pinterest.com, şi nu deţin drepturi de autor pentru acestea.

*Sursa articolului: traducere selectivă din “The Fuzzy Baby Book: Parenting Your High-Need Child From Birth to Age Five”, William Sears, M.D., and Martha Sears, R.N..